„Lucrul de care mi-a fost teama s-a intimplat”, a exclamat Iov, unul dintre cele mai interesante personaje ale Bibliei, gratie simbolisticii atit de semnificative a povestii vietii sale. Suferintele lui Iov ajung sa fie atit de consistente, pierderile sale atit de dureroase tocmai pentru ca ele ilustreaza suferinta consistenta si pierderea extrema a omului devotat si dedicat iubirii sale pentru Dumnezeu! Bunatatea, blindetea si frumusetea umana sint profund incercate si sabotate, dar nu pentru ca intunericul din jurul nostru ar fi mai puternic si nu pentru ca aceia ce se avinta catre iubire sa renunte la ea. Este drept ca multi viteji cad rapusi de vijeliile sortii, multi pica sub secera aspra si dureroasa a nedreptatii, multi clacheaza in disperarea ce apare in fata atacurilor si-a pierderilor. Multi cedeaza pe drumul catre acest Everest interior numit iubire si frumusete, caci iubirea-i incercata si frumusetea-i atacata cu arme mai rele si mai taioase decit tancurile si sabiile. Si, la fel ca Iov, ei isi pot spune: „Lucrul de care mi-a fost teama s-a intimplat”! Atunci, la ce bun sa mai caut iubirea si la ce bun sa caut un Dumnezeu ce se dovedeste absent sau nepasator in clipele acelea de durere si de negriciune, ce ma apasa in fata pierderilor si a durerilor vietii? Ce rost are sa caut o himera, atit timp cit raul ma ataca si eu ma trezesc fara ajutor in fata acestor suferinti insuportabile? Oare destinul cautatorului de Dumnezeu este crucificarea? Acestea sint intrebari pe care ni le putem pune de cite ori iubirea si frumusetea interioara ne sint atacate. De cite ori povestile grele ale vietii ne parvin prin oameni care adora sa ne vada in suferinta si-n esec. Caci Dumnezeu si Scaraoschi se manifesta prin oameni. Mina de lumina si mina de intuneric prind viata prin oamenii care permit lucrarea uneia sau a alteia dintre puteri. Avem nevoie sa intelegem bine modul de manifestare a ceea ce spunem a fi bine sau rau si sa avem constienta, intelegerea si responsabilitatea acestei alegeri pe care o facem permanent. Caci, daca ne vom lasa rapusi de rau, raul va tinde sa lucreze/sa atace prin noi. De nu vom continua sa urcam stincile abrupte ale Everestului interior si vom ceda miniei, urii, suferintei sau pierderilor, vom permite miinii intunecate sa lucreze prin mina noastra. Asa cum au demonstrat toate fetele luminoase ale acestei lumi, destinul fiintei umane contine tragismul si durerea crucificarii. Sa nu ne imaginam ca vom avea acces la lumina fara sa cunoastem mlastina, la fel cum nuferii cei puri si frumosi o cunosc. Sa ne asumam suferinta ce poate veni pe drum si atacurile incrincenate, oarbe, inconstiente ce se vor dezlantui prin diferiti oameni, situatii, stari de fapt si probleme de viata. Cum bine spune Iov, lucrurile de care ne temem se pot intimpla, dar – daca stim aceasta – putem ramine pe drumul catre lumina, cu ochii deschisi, cu inima credincioasa valorilor vietii, chiar daca pentru aceasta se poate sa renuntam la placerile si la multe dintre atractiile lumii. Pe acest drum vom trece prin etape de frumusete, de restaurare interioara, de raspunsuri fericite si de bucurii pe care nu le putem gasi altfel in aceasta viata. Dar, printre ele apar si etapele de disperare. Apar suferintele lui Iov si crucificarea lui Iisus. Caci, cum oare am putea cunoaste marile fericiri, daca nu in opozitie cu marile suferinti? Cum am sti cit de mare ne este lumina, de n-ar aparea in calea noastra un intuneric pe masura?
National
