Am si eu un personaj preferat la stiri. Nu, nu sint fetele alea de la sport care stiu despre fotbal cam la fel de mult ca jucatorii Craiovei (sau ca selectionerul Nationalei, daca tot veni vorba). Nu e nici reporterita care-i intreaba inocenta pe interlopii care intra la Parchet pentru a fi acuzati de o serie de crime, rapiri si violuri care l-ar face si pe Jack Spintecatorul sa roseasca: “Va pare rau de ce ati facut?”. Nu, personajul meu preferat este individul care, atunci cind vede apropiindu-se de el un reporter cu un microfon, urla “Distractie la maxiiiim!!!”, iar apoi se arunca in mare/in piscina/in mijlocul publicului de la concert/pe ringul de dans/in craterul cu lava – oricare dintre ele e mai aproape si indica mai clar faptul ca individul se distreaza la maxiiiim.
In primul rind, nu pot sa nu fiu mindru ca fac parte din aceeasi specie cu personajul respectiv. 6 ani de acasa + 8 de scoala + 4 de liceu (ma gindesc ca totusi la profesionala i-ar fi bagat capul in strungul carusel vreun coleg mai milos) + ceva facultate (sincer, eu la admitere as scoate media de la Bac si
le-as pune in schimb candidatilor in fata un microfon) + 50.000 de ani de evolutie a speciei umane asta au reusit sa produca: un individ care cind vede microfonul si camera racneste “Distractie la maxiiiim!!!”. Practic, la fel ca faimosul ciine al lui Pavlov – asta, desigur, in cazul in care respectivul ciine, cind ar fi auzit soneria sunind, nu doar ca ar fi salivat, dar s-ar fi dat si aruncat cu capul in castronul cu mincare latrind “Oase la maxiiiim!”.
In al doilea rind, nu pricep de ce televiziunile nu-l elimina la montaj. Daca faci un reportaj despre cit de frumos e la plaja in România si mi-l arati pe individul asta distrindu-se la maxiiiim, practic ma convingi sa nu ma mai apropii de litoral multa vreme.
In al treilea rind, nu pot sa nu ma gindesc la ce are in cap omul ala. Ce crede ca o sa realizeze prin gestul sau? Daca il vede la televizor orice persoana de sex feminin, sansele lui de a se reproduce au devenit brusc zero (nu ca asta ar fi un lucru rau). Daca il vad parintii lui, in curind o fundatie caritabila se va trezi pe neasteptate beneficiara unei mosteniri. Daca il vad profesorii care l-au trecut cindva, indiferent daca in clasa I sau la licenta, Guvernul va avea curind mult mai putine salarii de platit cadrelor didactice. Iar daca avem cumva ghinionul ca Dumnezeu sa se uite la televizor in momentul acela (da, am aflat si eu ca El e Atoatestiutor, dar ati vazut totusi cite posturi sint in grila de programe?), ar fi recomandat sa ne apucam de construit corabii mari tip arca sau adaposturi impotriva ploii de foc si pucioasa.