*Melancolia lui Boc*
A suportat toate sicanele posibile puse la cale de opozitie. Presa „angajata” l-a transformat in simbol al ridicolului si incompetentei. Partidul sau scade vertiginos in sondaje. Pina si Curtea Constitutionala (pentru componenta careia s-a purtat un adevarat razboi de gherila intre parlamentarii puterii si cei ai opozitiei) l-a lasat in ofsaid cind a venit vorba despre consfintirea taierii pensiilor cu 15%.
Ca premier, Emil Boc ar fi trebuit azi sa savureze unul dintre momentele de virf ale carierei sale politice. Realitatea arata insa cu totul altfel: in loc de succes vorbim despre o impopularitate greu de egalat si, mai mult decit atit, despre coalizarea la unison a partidelor opozitiei, sindicatelor, societatii civile (numele de scena al diferitelor oficine ce sustin interese straine de orice activitate civica), presei. Sovaitor in a face necesara curatenie de primavara in curtea intereselor clientelare PD-L, Boc si-a antamat o vara incinsa. Hipnotizat de dorinta de a respecta in scurt termenele si conditiile acordului cu FMI, premierul a neglijat controlul guvernamental in privinta cheltuielilor, contracararii nepotismului si rezilierii contractelor cu statul obtinute prin firme si interpusi de unii lideri ai PD-L. Totusi, guvernul Boc nu este nici mai corupt, nici mai incompetent decit executivele conduse de Tariceanu sau Nastase. Orice om lucid si cu memorie poate face comparatia intre scandalurile care au marcat activitatea guvernamentala a celor doi si cea a lui Emil Boc. Doar ca, intre timp si fara niciun aport al nostru, al românilor, regulile jocului s-au schimbat. Criza economica nu mai tolereaza la aceeasi cota astfel de derapaje. Oamenii n-au cum sa se mai impace (si ar fi ingrozitor daca s-ar intimpla asa) cu gindul ca in intreaga ecuatie a „austeritatii” singurii de la care se ia pentru ca aritmetica bugetara sa functioneze sintem noi toti.
La conferinta de presa prin care s-a anuntat cresterea TVA, am vazut un Emil Boc obosit, grabit sa faca anuntul catre presa si sa-i predea stafeta ministrului Finantelor. Nu stiu daca premierul a priceput ca, indiferent de natura masurilor pe care le ia, in materie de credibilitate mingea este in terenul sau. Este poate prea tirziu pentru a mai intoarce rezultatul in favoarea cetatenilor, insa poate ca membrii acestui guvern vor accepta pina la urma ca atunci cind vine vorba despre a cere incredere si solidaritate simplele exercitii de imagine nu sint premise. Mai ales ca in acest domeniu exista experti recunoscuti – de la Crin Antonescu si Ludovic Orban la analistii arvuniti si noii lideri ai „societatii civile”.