Spuneam ieri ca, un om care s-a saturat sa imite lumea, sa simta ce vrea lumea si sa gindeasca asa cum gindeste toata lumea, decide – chiar inconstient – sa paseasca spre Sine. In experienta de zi cu zi, toti oamenii se intilnesc – mai devreme sau mai tirziu – cu aspectele eronate ale Eului lor omenesc si, constient sau nu, vor sa se debaraseze de ele. Aceste aspecte care ne-au dus in eroare si-n confuzie sfirsesc prin a ne duce si-n esec. Chiar daca fetele esecului pot avea masti diferite pentru fiecare, esecul ramine esenta din spatele tuturor acestor chipuri prefabricate ale noastre. Cind te cauti pe tine insuti, succesul si esecul capata dimensiuni si conotatii diferite de cele ale vietii de zi cu zi. In vreme ce pentru un om aflat inca sub presiunea si pasiunea Eului omenesc “a avea succes” poate echivala cu a stringe tot mai multe acareturi, a avansa din punct de vedere profesional, social, a fi celebru, a avea bani multi, a avea putere sociala etc., pentru cel ce se cauta pe Sine succesul inseamna altceva. Un om constient de cautarea sa spirituala (caci multi sint inconstienti de ceea ce cauta, iar aceasta este o stare temporara, o etapa in care ne putem incilci din motive despre care vom scrie cu alta ocazie), incepe sa sesizeze parfumul starii de succes „in Sine”. El poate vedea ca ceea ce pare sa caute afara, in lumea exterioara sfirseste prin a fi „un sentiment in interiorul sau”. Cel ce cauta o slujba mai bine platita ar putea observa ca ceea ce cauta este, in fapt, o stare de siguranta. Sentimentul sigurantei vietii devine mai puternic pentru un om atunci cind el cistiga atit cit ii este necesar pentru satisfacerea nevoilor (pentru unii a dorintelor). Un om isi poate dori ca sentiment „iubirea” si atunci el isi cauta un partener pe care-l iubeste si de care se simte iubit. Pentru altii partenerul inseamna „siguranta a vietii”, pentru unii fuga de singuratate sau de sine, pentru altii inseamna suferinta si chin, apasare sau deprimare. Pentru omul care stie ce cauta, succesul este cert atunci cind sentimentul interior in fata unei stari de lucruri, a unei situatii de viata, a unei probleme ramine iubirea, acceptarea, bucuria, aprecierea, siguranta, sentimentul valorizarii, al respectului si al frumusetii. Esecul spiritual apare prin caderea din „sentiment”.
A pierde contactul cu iubirea, acceptarea, intelegerea, siguranta, bucuria, multumirea sau simpla stare de bine devine un esec teribil pentru omul ce se cauta pe sine. Caderea din starea de frumusete interioara este adevaratul esec al fiintei umane. Nu conteaza cauza acestui esec. Sau ceea ce noi vedem a fi cauza exterioara. Ceea ce conteaza este starea in sine, o pierdere traita catastrofal atunci cind intelegem ca ceea ce conteaza cu adevarat pentru fiinta noastra sint sentimentele, trairile, ceea ce se intimpla pe marele nostru bulevard interior. Oamenii obisnuiti cred ca au cautari in afara lor. Ei alearga dupa fata Morgana prin lume, in vreme ce Fata iI asteapta linistita in inimile lor. Afara-i doar o proiectie a fetei cautate. Dar, ca si comoara din povestea lui Borjes, orice am cauta este in noi insine si are forma unui sentiment! In clipa in care devenim constienti de „ceea ce cautam” nu vom mai fi afectati profund de ceea ce pare ca pierdem afara. In schimb, ne vom asculta cu mai multa incredere sentimentele si, atunci cind le vom resimti frumusetea, vom sti ca avem succes.
National