Eu i-am apreciat intotdeauna pe „fratii nostri sirbi”, cum le zice Cornel Dinu, acest Xenopol contemporan. Are ceva si din Socrate, inainte ca acesta sa fi baut Pinot grigio, pardon, cucuta. Revenind la vecinii de la Vest de Dunare, mi-a placut o povestioara scrisa recent de Adrian Cioroianu, in „Dilema Veche”. Cel mai ceangaliu ministru de externe pe care l-a avut România a clocit un articol binisor articulat. Cica in anii ’50, cind Tito se luase rau in bete cu sovieticii, Stalin a incercat sa-l asasineze. De 5 ori! Se zice ca Tito i-ar fi expediat o telegrama. „Tovarase Stalin, linisteste-te, ca sa nu trimit si eu un baiat. Crede-ma ca nu va fi nevoie sa-l mai trimit si pe al doilea!”. Mare sirb — Tito! Mai ales ca era croat dupa tata si sloven dupa mama. Ieri, in timp ce reflectam la vitejia poporului sirb, m-am intilnit cu un prieten, cam nenorocit de felul lui. Fiti atenti ce mojicii a debitat. „Cita minte iti trebuie ca sa bati Germania la Mondiale si sa te umileasca Australia si Ghana? Culmea e ca sirbii au si echipa! Un savant danez a facut un studiu — el stie cu ce masuratori a operat — in urma caruia reiesea ca turcii sint cei mai prosti cetateni europeni. Pe locul doi ar veni sirbii si pe trei românii. A fost pentru prima data cind n-am contestat un clasament care ne ofenseaza. Ce-am mai ris cu sirbii, in Africa de Sud! Ei se iau in serios, se lauda ca sint demni si incapatinati, iar pe noi ne fac tigani si lasi. «Demn si incapatinat» nu se traduce cumva prin obtuz, incapabil sa umble la nuante? Si pentru astia vroiai tu sa ne stricam cu americanii, acum vreo zece ani, cind yankeii au bombardat Belgradul?”. I-am intors spatele nemernicului. Asa se vorbeste despre eroicul popor sirb?