Noi, oamenii, nu sintem constienti de adevarata natura a lumii si a vietii si nu-i vina noastra aici. Am fost proiectati sa descoperim si sa ne autodescoperim ca fiinte spirituale aflate temporar in corpuri fizice! Si, pentru ca nu avem constienta deplina a cine si ce sintem, instrumentele de perceptie a unor adevaruri fundamentale despre noi insine ne lipsesc. A ajunge sa cunoastem si sa ne cunoastem pe noi insine nu este la indemina, dar nici imposibil. A ne descoperi si intelege pe noi ca pe niste fiinte spirituale, multidimensionale, care traiesc intr-o lume fara distante, in afara timpului si a spatiului, dar in timp si-n spatiu, in acelasi timp inseamna a renunta la reperele, valorile, rationamentele si ideologiile in care am crescut si am trait. Prea putini dintre noi pot trece in mod constient prin aceasta „renuntare”, prea putini isi permit sa traiasca altfel decit majoritatea. Caci personalitatea pe care o lasam in urma unei evolutii spirituale nu se lasa atit de usor abandonata. Ea ne imbie mai degraba sa fim in rindul lumii si ca toti ceilalti. Avem vocatia imitatiei si, din nefericire, ca si copiii sfirsim prin a imita raul mai curind decit binele. Eul omenesc, toate trairile care ne compun pe noi insine, cele ce sprijina in demersul de adaptare la lume si la rigorile, valorile, reperele ei (nu discutam aici despre partile bune sau rele ale acestor valori si repere!) nu sint altceva decit uriasa pinza ce ne separa de Fiinta noastra extinsa. In fapt, in aceasta Fiinta se afla cunoasterea si adevarul, dar – cind sintem atit de adinc inchisi in personalitate, in Eul nostru omenesc – nu mai avem cai de acces catre Sine. Si atunci viata de zi cu zi ne este condusa de Ego si nu de Dumnezeu. Pentru a ne cunoaste pe noi insine avem nevoie de curajul de a fi altfel decit majoritatea. A dori si a decide sa ne asumam riscul de a trai altfel, de a gindi altfel, de a ne petrece timpul altfel si, adesea, a suporta consecintele diferentelor energetice si vibrationale ce se vor crea prin alegerile noastre. Consecintele despre care vorbim nu sint altceva decit modificari, uneori drastice sau chiar dramatice in anturajul nostru, in familie, la locurile de munca etc. Multi dintre oamenii care au inceput sa fie preocupati de domeniul spiritual cauta – intr-o faza a experientei lor – tehnici si metode de imbunatatire a vietii, a reactiilor, de atragere a prosperitatii si sfirsesc prin a alerga de la un grup la altul, fara sa stie precis ce anume cauta. De fapt, cu totii, indiferent la ce nivel de intelegere ne aflam, ne cautam pe noi insine. Cautam acea parte din noi de care ne-am indepartat prin experienta in lume si, pentru a o gasi, avem nevoie sa abandonam chiar experienta emotionala a lumii. Pe masura ce reusim sa facem aceasta, si lumea se mai indeparteaza de noi! Multi oameni trec prin stari de depresie in aceasta perioada ca o consecinta a indepartarii de lume si de valorile ei. Pentru cei ce par sa aiba simptome de dezenergizare, depresie, sentimente de inutilitate, intreruperi de comunicare cu lumea etc., atacuri violente sau chiar diferite boli fizice este deosebit de pretios sa stie ca toate acestea pot fi simptome ale unei „despartiri” emotionale de un aspect al lumii. In faza de separare de acel aspect, simptomele emotionale se exacerbeaza, devin amenintatoare in prima faza si, daca omul intelege ca-n problema sa nu-i altceva decit o purificare sau o despartire de anumite credinte, idei sau aspecte ale Eului, el se va trezi dupa criza cu o energie noua, mai aproape de Sine insusi si, cu siguranta, mai constient.
National
