“Strategia Nationala de Aparare” recent inaintata Parlamentului include in rindul “principalelor vulnerabilitati” ale României si doua referitoare la prestatia mass-media: “fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspindirea de informatii false despre activitatea acestora” si “presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau in relatia cu institutii ale statului”. Dincolo de faptul ca vocile avizate atrag atentia ca este vorba de o preluare de tipul “copy/paste” din “Strategia de prevenire si combatere a agresiunilor informationale” initiata de Presedintie in 2005-2006 si uitata in sertarele Parlamentului si partidelor pina la sucombarea fara vilva a demersului, realitatea este ca nu doar actualii nostri demnitari au luat in vizor presa. Au facut-o si englezii care, in cadrul strategiilor pe urmatorii 30 de ani elaborate de Ministerul Britanic al Apararii, mentionau inca de acum trei ani ca “adevarul va deveni din ce in ce mai subiectiv, iar mijloacele media vor deveni vulnerabile in fata unor grupuri de presiune care vor dori sa le deturneze pentru a servi propriile interese”, „guvernele, partidele politice si organele administrative vor deveni tinta unor investigatii permanente din partea unor grupuri sau individuali, care se vor constitui in grupuri de presiune si de lobby” iar „jurnalismul agresiv, de intruziune, industrializarea birfei si jurnalismul pentru distractia populista vor domina mass-media”.