Am deja o saptamina de stat in garsoniera lu’ domn’ doctor. E bine… Am stat tot timpul in casa. Am mincat ce mi-a adus Gogu’ de la cazane. Niste piine cu gem si vreo trei copane de pui facute in stabiliment. Dar azi m-am decis sa ma plimb un pic prin Cismigiu. Tot e aproape si ar fi cazul sa mai schimb un pic aeru’. Asa ca iau aer puternic in piept si ies. Dupa ce ma aventurez prin parc vreo juma’ de ora, aud, asa, ca prin vis o scandare strigata: „tri-lolo, tri-lolo, am batut la Waterloo”. O alta voce striga: „Asanare, asanare, sa va bag in fund morale!!!” sau „Foaie verde de Xa-nax, politica voastra e vax”. Dar cel mai tare striga unul, cumva disperat: „Azi va puneti cu nebunii, miine va maninca ciinii”. Curios, ma indrept spre sursa strigaturilor. Linga Cismigiu, undeva pe linga Casa de Sanatate, este un grup de vreo 20 de oameni care tin pancarte in miini si sint catarati pe diferitele obiecte din zona. Pe masini, pe garduri, pe bancute, cam pe tot pe ce se poate sta. Aoleooooo!!!! Nebunii mei au iesit in strada. S-a intimplat exact ce am banuit cu luni in urma. Nebunii au iesit in strada! Ma apropii de grup. E toata gasca. Napoleon, Pitzi, domn’ colonel. In fine sint toti… Sint si televiziunile aici. Un nene, sef pe vreundeva, declara in fata camerelor. Si zice: “Este de neacceptat ca bolnavii psihic sa fie obligati sa co-plateasca asistenta medicala si medicamentele si sa li se limiteze accesul la tratament, in conditiile in care aceasta categorie de pacienti este protejata in mod prioritar atit de actuala lege a sanatatii mintale, cit si prin deciziile luate in Parlamentul European”. Asadar, au ramas fara bani. Nebunii nu mai pot fi tratati, fiind obligati sa co-plateasca asistenta medicala si medicamentele. Ma retrag trist spre mansarda. De fapt, acum in tara nimeni nu traieste. Ci, co-traieste. Adica se traieste intr-un fel de concubinaj. Cu bancile care-i fura de bani pe toti. Cu statul, care face la fel. Un trist concubinaj intre cetatean si mai multe curve…
Pandan Bogturu