„Pe masura ce se diminueaza dedicarea fata de iubire, mindria, egoismul si minia devin mai evidente. Preocuparea de sine si egoismul inlocuiesc dragostea. Cimpurile energetice lipsite de iubire constituie consecinta refuzului lui Dumnezeu, fiind denumite „astralul inferior”, in care domnesc entitatile luciferice si satanice care invidiaza si urasc bunatatea si iubirea ca pe niste dusmani personali, cautind sa-i domine si sa-i distruga pe cei vulnerabili. Adevaratul rau este un rezultat al vointei alegerii spirituale si are grave consecinte spirituale si karmice. In cel mai rau caz, raul extrem este ales de dragul raului in sine. Aceasta il caracterizeaza pe adevaratul demonic. Sursa psihologica a raului rezida in primul rind in naivitatea instinctelor animalice primitive ale eului infantil ce tinde sa degenereze in furie daca impulsurile sale sint blocate de o autoritate exterioara”, scrie David Hawkins in cartea sa „Sinele; Realitate si Subiectivitate” (Ed. Cartea Daath). Iata ca putem gasi in pasajul de mai sus o definitie a raului, dar si cauza caderii omului in „astralul inferior”. Omul simte astfel de trairi in sine atunci cind se indeparteaza de iubire si de bunatate. Prin iubire si prin bunatate, mintea poate ierta, inima poate iubi, omul poate intelege si accepta. Astralul inferior are un continut psihologic evident chiar si pentru aceia dintre noi care traiesc in el, dar nu se pot sustrage – in acelasi timp – fara a alege singuri aceasta. Oamenii din vremurile noastre sint provocati prin intermediul tulburarilor sociale si economice pentru a aluneca pe zi ce trece in astralul inferior. Lumea din jur pare a prezenta un tablou care poate justifica in ochii nostri ura, agresivitatea, invidia, violenta verbala sau fizica si toate impulsurile primitive ale Eului. Ceea ce se intimpla in jurul nostru este o provocare a acestor forte intunecate si noi avem nevoie sa fim tot mai mult constienti de aceasta. Avem nevoie sa facem un pas inapoi, in interiorul nostru, de cite ori simtim provocarea, de cite ori avem in fata un subiect bun de „judecat”, de atacat, un vinovat sau pe cineva bun de pedepsit. Daca nivelul constiintei noastre este destul de inalt, vom intelege automat jocul karmei ce se danseaza in jur si vom intelege ca nu sintem cu adevarat capabili sa „aruncam cu piatra in nimeni”. Daca n-am crescut destul si daca sintem, inca, la distanta de iubire si de bunatate, jocul fantastic al lumii ne va prinde in astralul inferior mai usor si ne va determina sa traim sentimentele acestei stari psihologice si chiar sa recurgem la fapte specifice urii si razbunarii ce domnesc la acel nivel. Este timpul sa stim ca lumea ne ofera continuu provocarea la alunecare, la cadere si la indepartare de Dumnezeu, dar noi ne putem sustrage prin decizia de a fi atenti la gindurile, sentimentele si faptele noastre. Caci prin acestea toate ne cream karma si, asa cum spune Hawkins, consecintele ei sint grave. Nu va grabiti sa aruncati vinovatia asupra celor pe care-i vedeti acuzati la televizor sau in apropierea voastra. Nu va avintati sa „aruncati piatra” asupra nimanui, caci karma are grija sa restabileasca echilibrul in toate, iar daca cineva este nevinovat sau vinovat cu adevarat, puterea divina va conduce lucrurile la adevar. Retineti-va de la toate impulsurile sferelor inferioare si, in loc sa judecati, rugati-va. Darul rugaciunii si al iubirii se va rasfringe intr-o zi asupra celui ce apeleaza la el.
National