Dupa dezvaluirile lui Radu Berceanu privitoare la felul in care au fost semnate unele contracte cind Ludovic Orban era ministrul Transporturilor, dar si dupa esecul motiunii PSD in parlament, liberalii vor sa-si ia revansa asa cum stiu ei cel mai bine:
printr-un exercitiu de imagine. Au inceput discutiile despre data introducerii unei noi motiuni de cenzura. Dar, pina cind aceasta va deveni realitate, PNL incearca sa zgiltiie scaunul ministerial al lui Berceanu printr-o motiune simpla.
*Motiunea a cazut, traiasca… motiunea!*
Nici nu s-au dezmeticit bine din infringerea suferita in legislativ odata cu respingerea motiunii de cenzura, ca PNL si PSD sint din nou puse pe fapte mari. Deja acest tip hazardat de a pune problema a devenit recurent in viata parlamentara, capatind manifestarile unui sindrom: dupa o actiune esuata, incepem o alta, urmind fix aceeasi „logica“ perdanta. Am putea numi acest comportament drept „sindromul Geoana“, fostul presedinte PSD fiind cel care le-a dat tuturor politicienilor nostri „clasa“ la acest capitol. Desi televiziunile de stiri se pun cu generozitate la dispozitia PSD, PNL si (ce surpriza!) PC, opozitia nu a reusit sa transforme societatea româneasca intr-un cazan sub presiune. Culmea, acest esec de comunicare se produce intr-un moment in care liderii PD-L sint rezervati in iesirile publice, disensiunile din partid sint la ordinea zilei, iar presedintele Basescu devine din ce in ce mai intruziv in felul in care se iau deciziile democrat-liberalilor.
Radu Berceanu, ministrul „pro-furt“, cum l-a numit deputatul Mihai Voicu, este din nou tinta PNL. Motiunea simpla ce-l priveste pe seful Transporturilor este data ca sigura, la fel si cea de cenzura a carei data este aminata strategic pentru toamna. Pina la acel moment, PSD promite construirea unei alternative la actuala guvernare, careia Geoana, cu bine-cunoscutu-i „fler“, ii cinta deja sfirsitul. Se stie, social-democratii
n-au ascultat de glasul ratiunii liberale in redactarea recent-ingropatei motiuni de cenzura (textul final neridicindu-se nici macar la nivelul de pamflet). In privinta urmatoarei motiuni, Crin Antonescu tine sa reaminteasca PSD-istilor faptul ca au mari datorii fata de PNL si fata de sine in materie de deschidere si colaborare. Care colaborare a produs succes dupa succes: alegerea lui Geoana presedinte pentru o noapte, proiectul-fantoma Johannis si previzibila respingere a motiunii de cenzura de saptamina trecuta. La un asemenea palmares, cum sa spui „nu“ colaborarii?!
*Din greseala in greseala spre victoria finala*
Ce-i motiveaza pe liderii PSD si PNL sa redeschida acum discutia despre initierea unor noi motiuni, fie ele simple sau de cenzura? Sa fie speranta ca din ce in ce mai multi parlamentari ai puterii, nemultumiti de prabusirea PD-L in sondaje, vor alege calea sigura a oportunismului? Ramine de vazut daca Teodora Trandafir si Daniel Oajdea vor ramine doar exceptiile sau se vor constitui in precedente pentru urmatoarele motiuni. Sigur este ca felul in care opozitia isi face calculele incurajeaza tocmai acea strategie pe care inainte o acuza la PD-L: destructurarea adversarului. Tehnica in care nu regasim nimic din etica pe care atit de des o clameaza campionii discursurilor TV Crin Antonescu si Victor Ponta. Leapsa cu motiunile ramine un simplu demers prin care PSD si PNL isi fac imagine in nota stridenta. Demers care, daca n-a functionat din prima, slabe sint sansele ca a doua oara sa conduca la un rezultat favorabil. Deocamdata, social-democratii, liberalii si cei citiva conservatori care impestriteaza corul alarmistilor fara solutii se vor rezuma pe timp de vara sa faca politica … la televizor. Intre doua vacante exotice.
Radu Lilea
