Noi, oamenii, traim doar aparent in aceeasi lume! Nici macar la modul fizic al cuvintului nu ne miscam in acelasi spatiu. Lumea fiecaruia se deschide in constiinta sa si prin ea. Noi nu vedem lumea, nu vedem oamenii si nu putem, in nici un caz, sa percepem acelasi adevar. Toate notiunile existentei se afla in constiinta care le priveste. In sufletul ce le iubeste sau nu, in emotiile si-n starea de spirit a fiecarui om. Pentru un om in constiinta caruia se afla pe moment o stare profunda de nefericire, lumea exterioara nu este una fericita. Oricit de stralucitoare i-ar fi existenta, oricita frumusete, iubire sau bogatie l-ar inconjura pe cel nefericit, el va vedea prin ochii constiintei sale o lume populata de nefericire. Un om pragmatic, rational, lucid si stapin pe el insusi la un oarecare nivel al experientei va privi catre lumea intuitiei, a iubirii, a copilariei sau a frumusetii de la nivelul pragmatismului sau. Pur si simplu, noi nu putem recunoaste alte niveluri ale constiintei si ale realitatii in care constiinta noastra nu percepe. Nu este prezenta si, in consecinta, nu cunoaste. Neintelegerile nenumarate care populeaza realitatea si, adesea, ne aduc in stari conflictuale cu oamenii provin din nerecunoasterea si neintelegerea diferentelor de perceptie, care marcheaza diferitele niveluri ale constiintei. In mintea si-n inima fiecaruia circula ginduri, idei, perceptii, convingeri si credinte din domeniul personal de experienta, ca si din cel colectiv. Experienta personala ne conecteaza si ne leaga de cea colectiva, corespunzatoare nivelului nostru de constiinta. Daca pentru noi lumea este ca un biet calator, in bataia sortii, expus de catre un Dumnezeu fragil sau inexistent la tot ce inseamna suferinta si lipsa de speranta, atunci toate frumusetile lumii, sperantele, increderea, iubirea, frumusetea si daruirea nu se vor putea arata nici in interior, nici in exteriorul nostru. Emotiile, convingerile, credintele, sentimentele si gindurile ce ne vor insoti vor purta pecetea si amprenta completa a cimpului/nivelului de constiinta din care privim noi insine. Acesta este motivul pentru care omul nu poarta o vina pentru opiniile sale exprimate, cit o responsabilitate pentru ceea ce alege sa creada, sa simta, sa exprime si sa faptuiasca. A iesi de sub puterea unui cimp al constiintei, in care suferinta si judecata, agresivitatea si lipsa de bucurie, prioritatea unor valori din care lipseste iubirea sau macar simpla afectivitate nu-i atit de simplu pe cit am putea crede. Mecanismele de purificare ce se pot declansa ca o consecinta a unei decizii de acest gen ar putea fi insuportabile pentru majoritatea oamenilor. Acesta este motivul pentru care evolutia spirituala a omului este una lenta sau, adesea, evitata. Inconstient omul stie ca, pentru a iesi din lumea pe care o vede in sine, trebuie sa se confrunte fata-n fata (de data aceasta din afara) cu acele „entitati” de care nu poate trece fara pierderi. Lumea suferintei incearca sa te convinga de existenta ei si de inexistenta lui Dumnezeu atacindu-te violent. Lumea suferintei, a agresivitatii, a urii, a durerii, a fricii si-a disperarii isi pierde energia doar atunci cind omul nu mai crede in ea. Dar, pentru aceasta el trebuie sa vada de la un alt nivel al constiintei sau, mai bine spus, lumea credintelor, a convingerilor, a sentimentelor, valorile si preferintele sale interioare sa se restructureze in mod esential. Fara aceasta schimbare interioara, vom privi de la aceeasi fereastra acelasi peisaj: precum inlauntru, asa si in afara!
National
