Curentul este un fenomen specific exclusiv spatiului carpato-danubiano-pontic (in Ardeal am observat ca nu prea exista) si apare atunci cind numarul de ferestre deschise intr-o locuinta e mai mare sau egal cu doua. Automat, in momentul in care se atinge acest prag critic de geamuri deschise, cineva (poate fi o ruda batrina, dar poate foarte bine sa fie si o adolescenta din Bacau) va face o observatie foarte pertinenta asupra faptului ca in acea casa si-a facut o nedorita aparitie curentul.
Stiinta nu a stabilit inca precis care ar fi consecintele negative ale curentului asupra poporului nostru (consecinte indeobste exprimate prin sintagma „ma trage la spate”), dar probabil ca ele merg de la pierderea caracterului latin al limbii române pina la cancer.
E dragut faptul ca un popor care, prin traditie, poate sta citeva zile bune cu mortul in casa (ca sa nu mai spun ca poate calatori cu tramvaiul 34 de la un cap la altul cind ies muncitorii din schimb), nu suporta insa un pic de vinticel racoros.
De altfel, cuvintul „curent” cu siguranta exista doar in limba româna, la fel ca „dor”. De aceea, intelegerea curentului ar trebui sa fie proba eliminatorie pentru cei care doresc sa obtina cetatenia româna. Astfel, fericitul aplicant la statutul de compatriot al lui Eminescu si al elevului porno va fi dus intr-o camera unde se afla citiva muncitori asudati si 2-3 geamuri deschise. Daca se plinge de duhoare, autoritatile il pot deporta imediat in tara mizerabila de unde a venit. Daca, in schimb, intreaba „nu va suparati, as putea sa inchid un geam, ca trage curentul?”, sa i se dea pe loc cetatenia: e de-al nostru!