*Parul, naravul si obrazul gros*
Felul in care a fost votata motiunea initiata de PSD este una dintre cele mai usturatoare lectii pe care liderii marilor partide românesti ar trebui sa o invete pina la urmatoarele alegeri parlamentare. Si au timp berechet sa o faca. S-a vazut astfel ca votul uninominal nu a schimbat nimic din fibra oportunista a alesilor neamului, chestiune definitorie pentru standardele clasei politice românesti. Pentru unii cetateni, cazurile Teodora Trandafir si Daniel Oajdea or fi trecut drept expresie a moralitatii si a libertatii de decizie, opuse inregimentarii de partid. Nimic mai fals: putem vorbi despre demagogie, asta chiar daca, incintat de felul in care au votat cei doi parlamentari, seful PNL nu a prididit cu laudele la adresa lor: “Si-au manifestat calitatea, vointa si personalitatea de parlamentari si evident de persoane private care incarneaza aceasta functie.” Oare ce-ar mai spune marele retor Crin Antonescu daca toti colegii sai de partid ar face gol in jurul sau intr-un moment politic dificil? Pe acest principiu inseamna ca si structura UNPR, datorita careia guvernul Boc se mentine la guvernare, tot o demonstratie de moralitate politica este. Asta pentru ca si parlamentarii fondatori ai acestui nou partid tot o lectie de etica au furnizat: au parasit PSD-ul, viciat prin alegerea lui Victor Ponta in calitate de presedinte, pentru a lansa o forta social-democrata noua si curata. La fel au facut si liberalii care de-a lungul timpului au trecut cu arme si bagaje la PD-L, furnizind partidului prezidential o galerie mai ampla de lideri si baza de cadre “credibila” pentru a clama identitatea doctrinara de dreapta.
Din pacate, prinse in iuresul jocurilor de moment cu mize imediate, nici unul dintre partidele parlamentare nu se arata dispus la o reala primenire. Evident, cind fac referire in acest context la partidele parlamentare exclud UDMR-ul pentru ca fidelitatea membrilor sai este incontestabila, dar si PC-ul, care a transformat accederea accidentala in parlament in… regula, formatiunea neavind o reprezentativitate reala.
Se vorbeste despre criza (economica, sociala, politica), despre accentuarea adversitatii intre categoriile sociale, grupurile politice sau de interese, insa este pierdut din vedere unul dintre lucrurile esentiale pentru ca aceste frine sa nu mai functioneze: fiecare dintre marile partide are nevoie nu doar de retusuri de imagine, ci de o reformare autentica. Altfel, mari constiinte precum Teodora Trandafir sau Cristian Diaconescu vor continua sa joace un nemeritat rol pe scena politica. In aplauzele Aurei Vasile sau, dupa caz, ale lui Cristian Boureanu.
Radu Lilea
