Nu stau sa ma ascund, nu le am pe-astea cu automistificarea. Emil Hossu-Longin e prietenul meu de 30 si ceva de ani. A stat in Drumul Taberei in blocul de linga mine, ne intilneam in vacante la Sinaia-Cumpatu, ca si parintii nostri se au bine intre ei. Mama a fost colega de facultate cu doamna Hossu. De-a lungul timpului, ne-am mai si certat, ca asa-i normal si rodnic. Emil a comentat Mexic-Franta din studio. Si a facut-o impecabil. Ramasul special acasa a fost cu zece clase peste trimisii in Africa de Sud. Emil are educatie, deschide cutia cu conexiuni, se pricepe la sport, a fost si pe strada. Colegii lui sint niste copii de balcon care habar n-au de nimic, dar compenseaza prin rapacitate. Lucreaza pe sistemul gafa si decontul, prostia si diurna. In TVR, oligofrenii sint recompensati cu deplasari in strainatate. Si iertati dupa ce tradeaza. Comentatorii considerati cei mai buni (niste carabusi, fie vorba intre noi) au plecat pe bani grei din pravalia statului ca sa duca falimentul si in alte televizii, dar vor fi reprimiti ca niste eroi. Laudindu-l, nu-i fac lui Hossu niciun serviciu, pentru ca prostii nu pot deveni idioti absoluti daca nu-s si ranchiunosi, asa ca stimatii sai colegi vor prinde boala pe el. Dar nu-i port eu lui de grija, fiindca e destept si stie sa se replieze. Cind ma injurau vitele care vegeteaza cu el in birou, Hossu mergea cu cireada. Asta, insa, e problema lui. Valoarea-i valoare si trebuie recunoscuta. In consecinta, recuperati toti prostovanii trambalati in Africa de Sud, ca n-aduc niciun element de atmosfera si ne costa prea mult! Hai, latrati din studio!