Am ajuns… M-a adus Gogu’ de la cazane cu papucu de la aprovizionarea stabilimentului. In camaruta lu’ dom’ doctor de la mansarda de linga Cismigiu e liniste. Aproape ca ma doare linistea asta. In camera am doar o saltea pe jos, un televizor si un frigider. Si mai am niste bani dati de dom’ doctor pentru mincare. Da’ io n-am nevoie. N-am mincat de cind sint aici, de doua zile si nici foame nu-mi e. Ma hotarasc sa-i scriu o scrisoare lu’ dom’ Seftime, de la stabiliment. Ca asa e frumos. Doar am promis. Si-ncep… “Draga domn’ Seftime. Am ajuns cu bine aici, sus, in pod. Am minimul necesar, dar o sa supravietuiesc. In prima zi, a venit vecina de sub mine, o doamna respectabila pe la vreo 80 de ani, foarte vioaie de altfel, care mi-a batut la usa si a inceput sa tipe ca daca o inund ma da in judecata rau de tot. Dar a zis ca inainte de asta, daca o inund il cheama pe stranepotsu’ care e mare om sa ma bata si apoi cheama si politia ca sa-mi bag mintile-n cap. Am intrebat-o de ce ma ameninta, ca deocamdata nimeni nu a inundat pe nimeni. Si-mi zice ca ea toata viata ei a gindit preventiv ca pina si americanii gindesc ca ea, care chiar au adoptat o politica a atacurilor preventive. Am zis ca o inteleg si i-am trintit usa in nas. Nu trece bine ora ca iar bate cineva la usa. E vecinul care locuieste la demisol. Un domn cocosat si usor incovoiat spre dreapta. Se pare ca-l dor toate oasele. «Domnu’ nou vecin. Sa ma prezint. Numele meu este Goguta Maximilian, veteran de razboiu, colonel in divizia a doua mecanizata si vinator de munte. Vreau sa va spun ca sinteti in mare pericol: pe acoperis e returul de la coloana de apa. Si pe retur si-a facut o barza cuib si puteti sa inundati casa. Si doamna de sub dumneavoastra a fost spion omoritor si va taie gitul intr-o clipa daca o inundati», zice vecinu’ si pleaca. Si aici imi inchei scrisoarea, draga Seftime, cu speranta ca n-o sa inund pina miine”.
Pandan Bogturu
