Pandan a comis-o. Dupa ce tot ne-a amenintat ca se externeaza, ca i-a dat voie doctoru’, cica, in sfirsit, s-a eliberat. A plecat din salon, iar acum io astept sa-mi scrie o scrisoare sa-mi spuna pe unde vagabondeaza si cum arata lumea exterioara la care noi, nebunii inchisi, nu avem accesuri.
Pina imi scrie Pandan, incerc sa aflu cite ceva de la Profetu’, un adevarat doctor Doom al economiei, proaspat internat la noi. “Cum mai merge lumea”, il intreb. “Prost, foarte prost, uita-te si tu la dobitocii astia de politicieni cum se bat in parlament, cum se injura. Saracii, eu ii compatimesc pentru ca habar n-au ca de fapt se bat pentru un loc mai in fata pe esafod”, zice Profetu’. “Cum vine asta cu esafodu’?, zic. “Pai, e simplu. Dobitocii, si aia de la putere si aia din opozitie, sint mincinosi. Nimeni n-are nicio solutie viabila, sa scoata tara din rahat, in schimb toti se bat pe putere. Unii s-o pastreze, altii sa puna mina pe ea. Iar in vremurile astea, puterea e a dracului de periculoasa, ca nu mai lipseste mult sa se ridice iobagimea asuprita ca-n 1907. D’asta ziceam de esafod”, spune Profetu’.
Io stau si ma gindesc cu mintea mea, ca d’asta l-au internat aici, ca e nebun, auzi si tu, ce viziuni are omu’… Ăsta deformeaza realitatea de la TV, te pomenesti c-o fi vreo sopirla securista. Ma rog, ma doare-n cot. O sa las acum problemele astea plictisitoare. Asistenta sefa ne-a promis ca in seara asta o sa revedem pe video filmul ala a lu’ Koncealovski (sau Ceaikovski, nu mai stiu exact), Casa de Nebuni.
Asa ca-mi vad de treaba si astept sa-mi scrie Pandan noutati din lumea de afara.
Monsieur Seftime
