Dintre toti cercetatorii din lume, cei mai batuti de soarta mi se par matematicienii. Nu, nu e vorba de faptul ca, spre deosebire de ceilalti oameni de stiinta, ei prind prima pagina din Cancan maximum o data pe an, si atunci cu un titlu caznit ca “Fermat, ce teorema usoara ai avut!”. Adevarata lor problema e alta: toti oamenii de stiinta pot gasi o scuza cit de cit plauzibila sa mai iasa simbata din casa, pretextind ca au ceva de lucru, numai bietii matematicieni nu. Ei, pentru a descoperi ceva, au nevoie doar de un pix si o foaie de hirtie, eventual si un calculator (calculator-calculator, nu d-ala pe care se poate juca Starcraft), deci nu prea au unde pretinde ca trebuie sa plece. Asa incit, daca deschid gura, sint imediat pusi la punct: “Da’ lucreaza, draga, nu te deranjeaza nimeni, dau si singura cu aspiratorul. Ridici putin picioarele sa dau sub birou si gata, ce atita tevatura?”. Nu mai zic ca, atunci cind toata descoperirea ta consta in niste cifre mizgalite pe o foaie de hirtie, te poti astepta ca nevasta sa-ti spuna: “Hai, pune mina si tu pe o cirpa si da praful de pe dulap, ca oricum aia nu e stiinta ce faci tu. E, sa te fi vazut cu o eprubeta, cu un pahar Berzelius, atunci da, ziceam”.
Altfel stau lucrurile, de pilda, in cazul privilegiat al astronomilor. E vreunul invitat simbata seara la masa de parintii sotiei? Nimic mai simplu, sint mii de alinieri ale planetelor ce nu se vor mai repeta in urmatorii 5.000 de ani, ceea ce face prezenta la observatorul astronomic obligatorie. E chiar foarte posibil ca de fapt planetele sa nu se alinieze niciodata si soarele sa se invirta in jurul Pamintului, cum credeau anticii, iar povestile astea sa fi fost inventate ca sa poata iesi baietii: “Ba, le zicem alor noastre ca diseara avem o aliniere”; “Ma, nu tine, ca toata lumea stie ca planetele sint fixe pe cer, nu se misca”; “Lasa-l pe fratele tau Copernic, sa vezi ca le imbirlig de nu se poate”.
Si medicii, fizicienii sau biologii pot minti oricind ca au ceva de terminat in laborator. De fapt, daca s-ar duce macar in jumatate din cazuri, acum tumorile maligne s-ar trata cu sirop de cancer de la farmacie. Iar cei mai fericiti trebuie ca sint chimistii, ei chiar pot pleca oricind de acasa: “Draga, am ramas fara hafniu, plutoniu si zirconiu, dau o fuga pina la colt, poate gasesc cola. Daca n-au, vezi ca ma duc pina la McDonald’s, acolo sigur au de toate”. Ba chiar si filozofii, care lucreaza cu idei, mai pot pleca de-acasa: “Unde te duci, René?”; “Pe malul lacului, sa ma uit la niste trestii. Am o idee si vreau sa verific ceva”.
Doar matematicienii nu au nicio scapare. Si pe buna dreptate: ginditi-va un pic ca sinteti madame Auguste Cauchy si sotul va zice: “Auzi, ies si eu cu Buniakowski si cu Schwarz, ca avem de demonstrat niste inegalitati”. Sa nu-i faci un ditai scandalaul? “Eu singura curat toata casa asta, gatesc si o suport si pe ma-ta si voi, trei oameni, nu sinteti in stare sa faceti un rahat de inegalitate de juma’ de rind?”.
Unde fug savantii de acasa?
42 afisari
