Varza Jabulani, obsesia timpitilor

Cind vine vorba despre porcaria Jabulani, portarii se dovedesc indecenti, iar jurnalistiii stupizi, fiindca le tin bizul unor haidamaci care intra pe teren cu manusi de sudor, ca sa se deosebeasca de fotbalistii cumsecade. Asta era ultima grija a presei dintr-o tara crizata — varza Jabulani! Un portar ajuns la Mondiale, beleuzul dintre buturile Angliei, de pilda, cistiga citeva sute de mii de euro (de lire sterline, in cazul englezului) pe an. Daca nu si mai bine! La banii astia, n-ar trebui sa ia gol nici daca i s-ar trage cu o roata de tractor, ca si aia are caracteristicile sferei. La un asemenea banet, l-as obliga sa prinda si bila de bowling. Fara miini. Si daca s-ar face mingea patrata, tot n-ar avea voie s-o lase dincolo de linia portii. Daca nu poate, sa intre in reduceri salariale. 1000 de lire pe luna e bine? E prea mult. Sau sa se apuce de alte jocuri. Mai sint posturi disponibile la „Ratele si vinatorii” sau „Ţara, tara, vrem ostasi!”. Despre mansele pilotilor sau despre bisturiele chirurgilor nu scrie nimeni. Nu se pling nici macar ziaricii, acesti prosti de gala ai societatii românesti. Cind schimba locurile de munca, li se cere, uneori, sa treaca de la „i” din „i” la „â” din „a”. Si pentru unii asta chiar e o problema.