Desi niciun taximetrist nu e capabil sa te duca pe bulevardul central al orasului sau la gara (cei care stationeaza in fata acestei cladiri presupun ca lasa la fiecare drum o dira de firimituri, ca Hansel si Gretel, ca sa stie cum sa se intoarca), toti cunosc niste repere definite prin faptul ca absolut invariabil e vorba de cladiri sau institutii care nu mai exista. In Iasi, nu e bine sa cereti sa mergeti la Palatul Culturii, fiindca mai e inca in picioare, deci n-are bietul taximetrist de unde sa-l stie; daca spuneti, in schimb, ca vreti „la Duvana” nu e nicio problema, cu toate ca sus-numitul non-stop (sper ca nu credeati ca era o filarmonica) s-a inchis cu mai bine de un deceniu in urma. In Bucuresti multi soferi de taxi nu vor sti sa va duca la Casa Poporului – in fond, e posibil sa nu o fi observat niciodata; in schimb, toti sint familiari cu repere precum „Restaurantul Budapesta” (eram eu in facultate cind se transformase intr-o berarie imputita careia nu i-ar fi fost rusine nici in centrul Oltenitei), „Opereta” (asta chiar nu pricep cum de o stiu toti taximetristii, presupun ca inainte sa o mute Ceausescu mergeau zilnic, dar dupa aceea le-a fost sila, noua cladire pur si simplu nu le mai dadea un sentiment de emulatie culturala) sau „La Banditu’” (e o intersectie la noi in cartier, banditul eponim cred ca s-a retras demult dat fiind ca acum sint acolo doua banci).
De unde detin taximetristii aceste cunostinte? Presupun ca e ceva transmis de la o generatie la alta, fiindca in majoritatea cazurilor nici nu se nascusera cind respectivele cladiri au disparut. Probabil atunci cind intra in bransa, micii taximetristi invata orasul de la cei batrini: “Nene Cornele, dar cladirea aceea enorma din dreapta ce e?”. „Aia e o prostie, nu conteaza, mai bine uita-te in stinga si tine minte: aici a fost acum o suta de ani Arsenalul”.
Exista insa si un mare avantaj al acestui tip de cunoastere, avantaj din pacate inca neexploatat de catre oamenii de stiinta (bine, au si ei o scuza: nu au timp fiindca tot timpul ii preseaza seful: „Ba, vreau miine sa fim pe prima pagina in Cancan, lasati dracu’ fotonii si inventati ceva ca lumea”). In loc sa se chinuie sa sape santuri ca sa gaseasca vestigiile trecutului, arheologii ar putea pur si simplu sa ia taxiul. „Stii unde era palatul lui Decebal?”; „Da, bineinteles. Pe unde va duc, prin centru sau pe la templul lui Gebeleizis?”; „Poti sa ma duci la gara?”; „Nu prea stiu bine unde e. Cumva e cladirea aia urita unde pe vremuri era pestera lui Ug, neanderthalianul?”.
Julius si Pirca
