„E clar ca un stat care cheltuieste pentru pretinse necesitati politice mai mult decit poate suporta productia poporului va ajunge pas cu pas la o saracie, pospaita cu vorbe, dar din ce in ce mai simtitoare prin trebuintele miilor de indivizi pe cari un sistem fals i-a ridicat deasupra, prefacindu-i in exploatatori ai averii publice.
Un sistem de guvernamint se schimba pentru a se realiza imbunatatiri. Cind insa disproportia intre capitalul cheltuit si binele realizat e atit de mare ca la noi sistemul insusi cata sa fie vicios, nepotrivit cu tara si cu stadiul de dezvoltare economica si intelectuala a poporului. Sute de milioane s-au cheltuit de la inceputul reformelor pentru a face din oameni fara nicio specialitate, fara talent si fara invatatura barbati de stat, pentru a-i face, prin haine doar, prezentabili inaintea lumii, pre cind ar fi fost mai simplu de-a face cisla intre vechile clase privilegiate spre a intoli golanimea liberala. Ar fi fost o cheltuiala mult mai mica si rezultatul ar fi fost acelasi. Si aceasta pe toate terenurile. Pretutindeni, in administratie, in finante, in universitati, la Academie, in Corpurile de selfgovernment, pe jeturile de ministri, nu intilnim in mare majoritate decit iarasi acele fatale fizionomii nespecializate, aceeasi protoplasma de postulanti, de reputatii uzurpate, care se gramadeste inainte in toate si care trateaza c-o egala suficienta toate ramurile administratiei publice.
Si-apoi ne plingem ca lucrurile nu merg bine. Dar cum sa mearga?” (…)
„O tinta are in adevar, una singura, care nici merita relevata: a perpetua raminerea la putere a unei clase de paraziti sociali, de oameni fara stiinta de carte si fara caracter, slugi ai oricarui guvern si ai oricarui sistem, dar dusmani meritului si adevarului sub orice sistem si sub orice guvern. E neauzit, dar asa este”. (…)
Tinerimii i se dau zilnic din partea oamenilor cari reprezinta autoritatea statului din culme pina la baze urmatoarele reguli de purtare: Conspira contra sefului statului si proclama-i rasturnarea si vei ajunge… om mare. Aibi o deosebita desteritate de-a despoia lumea si vei ajunge… cel putin prefect. Intra cu patru clase primare corector la «Românul» si invata a calomnia si vei ajunge… director de banca.
Dar aceasta e in gradul cel mai mare imoral? Nu face nimic. Dar un stat merge spre sigura disolutiune pe calea aceasta? Nu face nimic. Dupa noi potopul. Ce ne pasa de soarta generatiilor viitoare, ce de soarta celei actuale? Traim de pe o zi pe alta, aruncam praf in ochii lumei ba cu negustorie de vorbe, ba pretextind reforme, si incolo… o mai ingriji si Cel de sus de trebuintele reale ale poporului”.
Mihai Eminescu, 12 noiembrie 1880
