Azi, comemorare Eminescu. De la gradinita am auzit, in mediile oficiale (scoala, televizie, ziare) numai laude la adresa lui. Au fost si exceptii, precum numarul de larg ecou din „Dilema veche”. Despre Eminescu strada, Eminescu pe bancnota si Eminescu zi de chenzina (15 ianuarie, nasterea, 15 iunie, moartea) nu mai pomenesc, fiindca sint exemple neglijabile. Asta-i buna, „Eminescu — zi de leafa”! De-a lungul anilor, insa, am fost martor la discutii particulare in care Eminescu a fost scos din rumegusul didacticelor sintagme „poetul nepereche” sau „geniul national”. Voi reproduce mai jos citeva afirmatii, pe care intepenitii le vor considera eretice, fara a insemna ca sint de acord cu materialul cules. „Eminescu este cel mai mare scriitor român cind se incadreaza in materia obligatorie de la scoala. Daca facem un sondaj printre absolventii de liceu, nu vom gasi 2% care sa mai fi citit o pagina scrisa de Eminescu dupa ce au dat BAC-ul. Si pentru ca am ajuns la sondaje, ar fi interesant sa aflam citi români pun intre primele 30 de titluri preferate si unul apartinind lui Eminescu. Poezia, de la noi si de aiurea, a ajuns ca greaca veche. Si, vorba lui Plesu, nu putem intra in Europa cu«Doina» lui Eminescu. Iar publicistica eminesciana e reprezentata de trei atitudini — ii injura pe liberali, pe bogatasi si pe alogeni — repetate, cu talent, in sute de articole”.