*Un vot profund viciat*
Nu cred in onestitatea nici uneia dintre taberele politice care vor vota miine pentru trecerea sau, dupa caz, pentru respingerea motiunii PSD. In primul rind, procedural lucrurile nu stau in regula, conform argumentatiei prezidentiale cu privire la numarul de zile maxim permis de la prezentarea textului in Parlament la aprobarea sau invalidarea acestuia. Totusi, de ce a fost nevoie ca acest lucru sa fie cunoscut de-abia dupa ce ziua de marti fusese hotarita ca moment al „adevarului”? De ce atentionarea presedintelui a intirziat, pentru a mai crea o noua tema de discutie in jurul unei actiuni politice atit de controversate?
Iar asta nu este decit virful aisbergului. Zile in sir s-au perindat prin studiourile televiziunilor unii dintre cei mai bogati oameni ai tarii, care au ingrosat rindurile celor care pling de mila românilor de rind. Liderii opozitiei s-au bucurat de ajutorul furnizat de puternicii zilei din business, la fel cum aportul presei la incercarea de isterizare a diverselor categorii sociale a fost o adevarata mana cereasca. Mai mult, in cazul masurilor corecte care ar trebui aplicate dupa ipotetica prabusire a executivului, PSD, PC si PNL tac sau vin cu solutii nerealiste.
Neseriozitatea care marcheaza aceasta falsa dezbatere publica ar trebui sa ne ingrijoreze mai mult decit orice. De aceasta lipsa de substanta a actiunii au beneficiat din plin cei de la putere, care nu au gasit nici timpul, nici disponibilitatea sa explice pina la urma ce se intimpla cu explodarea cheltuielilor publice in 2009–2010, cu afacerile facute cu statul de diversi
membri democrat-liberali cu influenta, cu viitorul economic si social al României. S-au rezumat sa ne dea lectii despre cum sta treaba cu trecutul: pe scurt, liberalii si Tariceanu sint de vina pentru tot dezastrul de azi. Asta ca sa nu mai vorbim despre fantomele unui trecut politic deja indepartat – de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu. Oare va depasi vreodata discursul
puterii acest palier al dezbaterii? Poate ca ar trebui sa nu mai aminam conturarea unui proiect viabil pentru România, asta ca sa recuperam ce se mai poate. Deocamdata, motiunea „Opriti genocidul social!” este o noua ocazie ratata.
Radu Lilea
