Fructuoasa zi a domnului J.

Un vinticel racoros adie dinspre aparatul de aer conditionat, masindu-i domnului J. timplele incinse de caldura torida de afara. Dupa un lung si fructuos periplu prin cartierul Berceni – a gasit si rosii de-alea bune, carnoase, cu gust de rosii, si ardei gras prima-ntii, si nisip pentru pisica -, un scurt ragaz la casieria RDS, unde e racoare si bine, este cit se poate de binevenit.
In fata sa este unul dintre tinereii aceia spilcuiti, care deseori il scot pe domnul J. din sarite si ii ofera prilejul de a se lansa in mici observatii cu privire la educatia precara ce se ofera tinerilor de astazi. Dar, chiar daca acum cere informatii de la ghiseu exact un astfel de tinar, domnul J. nu pare defel deranjat. Este preocupat mai degraba sa-si expuna portiuni cit mai mari ale gitului mingiierii binefacatoare a vinticelului generat de aparatul de aer conditionat.
Insa chiar si asa, domnului J. nu-i poate scapa faptul ca tinarul zaboveste nejustificat in fata ghiseului. Ba cere de doua sau chiar de trei ori aceeasi informatie, ba se hotaraste asupra unei variante de abonament si, cind lucrurile par sa se fi aranjat, se suceste brusc si roaga casiera sa-i reaminteasca, de la capat, absolut toate combinatiile posibile intre cele patru servicii oferite de RDS. Ba – si aici domnul J. simte cum toata seninatatea sa se duce pe apa simbetei – intreaba usor derutat: “Primele patru luni gratuit ce inseamna, ca primele patru luni nu platesc nimic?”.
Au trecut deja douazeci de minute si, din cum decurg lucrurile, domnul J. intelege ca va mai trece cel putin pe atit pina cind tinarul din fata sa se va lamuri. Tare ar mai fi vrut sa plece, dar zau ca era pacat de atita timp pierdut. Cu foarte mare greutate – si aici este nespus de mindru de sine, a lucrat mult in directia autocontrolului, iar acum, iata, culege primele roade -, domnul J. se abtine sa nu-i spuna vreo doua acestui zevzec. Nu se poate totusi abtine sa nu-si dea ochii peste cap si sa arate semnificativ in directia respectivului, facindu-si din priviri doi aliati importanti in persoana celor doua casiere ce momentan nu au nicio treaba.
Domnul J. isi descopera nebanuite limite ale rabdarii si trece cu bine peste aceasta incercare. Iata-l pe tinerelul de care, de buna seama, nu se va alege nimic plecind si pe domnul J. exersindu-si capacitatile de client rivnit de orice ghiseu: e scurt, aplicat, eficient. In mai putin de doua minute, a semnat prelungirea abonamentului, a pus cu grija modemul de internet in plasuta, deasupra rosiilor, si se indreapta spre iesire. Ar fi vrut domnul J. sa puna citeva intrebari despre modemul primit, dar astazi se simte atit de bine in pielea unui om de calitate, incit se margineste sa intrebe din virful buzelor, mai mult din politete: “Gasesc toate informatiile pe internet, da?”.
Ajuns acasa, evident ca domnul J. nu se uita pe niciun internet, ci il suna pe domnul P., care si-a luat si el acelasi modem in urma cu doua zile. Domnul P. ii raspunde cu amabilitate la toate intrebarile legate de serviciul de internet mobil, apoi ataca si chestiuni de importanta crescuta: “Erau rosii bune in piata la noi?”. “Da. Am gasit cu 4 lei kilogramul”. “Le-ai luat bine”.