Niciun ideal din lumea aceasta, nici macar acela de a-l iubi pe Dumnezeu, nu justifica negativitatea, agresivitatea, violenta, ura, minia sau orice alta suferinta umana. In spatele negativitatii noastre nu se poate ascunde nici cea mai mica urma de dreptate sau adevar din simplul motiv ca negativitatea, in orice forma s-ar prezenta ea si sub orice motivatie, creeaza suferinta. Ea este „pacatul” despre care vorbesc religiile si marii initiati ai lumii. In negativitatea mentala si emotionala este localizat Iadul si toate fortele irationale, inconstiente si barbare care au creat razboaiele, ura, violenta, durerea si nefericirea fiintelor. In perimetrul acestor suferinte interioare umbla cu bocanci grei „fricile”, care se folosesc de virtutile cele mai inalte ale fiintei pentru a se manifesta. Adevarul si ratiunea, logica si dragostea, frumusetea si misterul, generozitatea si binele sint utilizate de noi, adesea, pentru a ne justifica cele mai aberante actiuni, comportamente, atitudini, fapte, ginduri si trairi de joasa frecventa. Este timpul sa devenim constienti de aceasta dihotomie interioara si sa incepem cu noi insine in mod constient o lucrare de vindecare a sufletului propriu. Sa incepem, inainte de toate, prin a observa ca dorinta de a avea dreptate genereaza automat in interiorul nostru o emotie negativa, o iritare, o energie de respingere sau ura fata de acela ce sustine un punct de vedere diferit. Sa observam ca, in dorinta – adesea sincera – de a fi buni ori de a ne trai vietile asa cum dorim, ii urim strasnic pe aceia ce pare ca ne impiedica sa facem pasi catre fericire. Sa observam ca ne dorim in viata dragoste si bucurie, dar – atunci cind cineva sau ceva deranjeaza dragostea sau bucuria noastra, ne umplem sufletele de negriciune si de amar! Valorile inalte ale vietii, pe care le rivnim cu totii in mod sincer si cu intreaga putere, devin sursa esentiala a inconstientei, a irationalitatii si a raului ce ne bintuie sufletele, mintile si vietile. Daca am intelege ca libertatea este una dintre cele mai inalte valori divine, inscrisa in energia noastra ancestrala, ca incapacitatea noastra de a accepta libertatea celorlalti este sursa lipsei proprii de libertate, am vindeca cele mai multe dintre maladiile sufletului si ale trupului omenesc. Dar, iata ce facem; iubim un om si ne dorim sa fim impreuna cu el, de exemplu! Asteptam mingiierile lui, asteptam un anume fel de comportament din partea lui, care exprima dragostea ce ne-o poarta. El nu raspunde intocmai dorintelor noastre si atunci incepem sa-i luam libertatea cu mintea. Gindim ce-i mai rau despre omul iubit. Ii atribuim tot ce-i mai rau si mai grav si, in vremea aceasta, pretindem ca sintem plini de dragoste pentru el. Tocmai atunci, insa, ne aflam, mai puternic sub presiunea si puterea fortelor irationale, care ne aduc Iadul suferintei, frica, ura, nelinistea, singuratatea si tot ce n-am vrea sa traim. Astfel, adevarul se autodezvaluie si momentul in care suferinta ne domina este si acela in care cunoastem singuri la ce nivel se afla dragostea din sufletul nostru. Pentru ca dragostea nu-i o stare de suferinta si acuzatie, ci o stare de seninatate, inlauntrul careia cel iubit are libertatea deplina de a alege orice ar vrea sa aleaga. Asa cum spuneam simbata, libertatea este o stare interioara, una a spiritului, pe care n-o putem ingradi in niciun alt mod, exceptind propria noastra minte negativa. Rautatea si ura ne sesizeaza ca ne-am indepartat de sinele nostru, deci si de libertate si ne-am autoingradit prin confuzie mentala. Avem sansa sa raminem lucizi, dar in acea luciditate calda, iubitoare, care implica sufletul si, prin aceasta, ne face mai constienti si mai putin predispusi catre erori.
National
