*Diversiunea Diverta*
Toata lumea a fost placut surprinsa in momentul in care pe piata româneasca a aparut Diverta. A si fost prezentata drept un proiect original. Puteai sa crezi asta numai daca n-ai fost niciodata la Chapters, in Montreal sau in orice oras mare din Canada. Bine, sa lasam originalitatea deoparte, ca aici ar fi prea multe de comentat. Drept e ca acest concept a prins foarte bine in piata. Cu un amendament: preturile foarte mari ale produselor reprezinta un defect urias. Asa ca nu te poti opri sa te gindesti ca pur si simplu ti se forteaza nejustificat buzunarul. Asta pentru ca, cel putin in rindul librarilor, Diverta isi construise un cvasimonopol pe piata româneasca.
Este vorba despre un proiect supraextins: zeci de magazine, stocuri uriase de marfa, sute de angajati. Reteaua de librarii face parte din RTC Holding (desi in România nu exista legea holdingului), un grup controlat de omul de afaceri Octavian Radu. N-avea cum sa reziste unui astfel de moment de criza pentru ca investitia se facuse in vremuri bune tocmai pentru a consolida acest monopol in detrimentul librarilor mai mici si al distribuitorilor traditionali de carte. Insa ideea librariei-supermarket s-a dovedit a fi una care greu supravietuieste vremurilor de recesiune. In vara lui 2008 s-a deschis un nou magazin la Chisinau. La acel moment, patronul se gindea la 200 de francize ce aveau sa se deschida in tara si la o extindere in Bulgaria – o retea de magazine de imbracaminte, dar si distributie de papetarie. Conceptul n-ar fi fost rau deloc daca nu s-ar fi bazat pe banii furnizorilor. Pe de alta parte, ne intrebam: cum de au avut bancile incredere sa dea bani? In 28 mai 2010, Diverta a intrat in insolventa, administratorul judiciar propus fiind Casa de Insolventa Transilvania. Datoriile companiei sint de 10 milioane de euro la furnizorii de marfa si 8,5 milioane de euro la banci (jumatate fiind credite de investitii). Multi dintre editorii de carte din România au avut enorm de suferit din cauza conditiilor de decontare ale companiei (plata la 90 de zile de la vinzare, aceasta neputind fi verificata de catre furnizor). Unii chiar traiesc in acest moment o sincopa din care nimeni nu stie daca-si vor reveni, mai ales ca acest fapt este coroborat cu oferta fara concurenta a presei scrise, care vinde carti la preturi de dumping. Cum de n-a fost clar pentru bancile care au raspuns cererilor lui Octavian Radu ca acest proiect este sortit esecului? De ce oare nu se face o ancheta pentru a se vedea unde s-au dus banii? Daca a fost o insolventa autoprovocata, iar banii au mers catre firme controlate de acelasi om de afaceri?
*Conceptul de business*
Sa vedem cum functiona Diverta. Snur. Se lua marfa de la editori, de la producatorii de papetarie (inclusiv de la RTC – unde se deconta in primul rind), se incasau banii pe publicitate si pozitionarea preferentiala (fix ca la hipermarketuri) si se vindeau editurilor locuri pentru topul cartilor in avans cu un an-doi. Si acum ne intrebam noi, pe deplin justificat: cum poti sti cine va fi in top? Octavian Radu spune ca in situatia grava de acum s-a ajuns din cauza crizei economice care a dus la scaderea puterii de cumparare a românilor, dar si din cauza chiriilor mult prea mari pentru spatiile magazinelor. Dar managementul lui unde a fost? Prima calitate a unui manager bun nu mai este capacitatea de anticipare? Scrisoarea pe care a trimis-o prin e-mail angajatilor se vrea una de incurajare (cinica!), omul de afaceri explicind intrarea companiei in reorganizare judiciara prin graba de a arde etape. Dar nici asta nu-si asuma cu adevarat, fiindca i se pare firesc ritmul alert de dezvoltare dupa 50 de ani de socialism. Nu cuvintul „alert“ ar fi problema, ci crearea de punti false care, iata, acum s-au prabusit. Poate ca mai multa cumpatare n-ar fi stricat. Sa ne amintim momentele imposibil de descris in cuvinte si de imaginat ale eliberarii prizonierilor din lagarele naziste. Supusi fiind atit amar de vreme doar dezumanizarii, infometati sistematic, sigur ca ei voiau in primul rind sa se hraneasca. Era primul cistig al libertatii. Insa medicii i-au avertizat pe eliberatori: „Dati-le mincare cu masura, foarte putina la inceput, fiindca organismul lor s-a dezobisnuit, s-a invatat sa supravietuiasca asa, cu mai nimic, iar daca voi veniti si le dati de mincare cit cer vor muri cu siguranta foarte repede. Lasati-le organismul sa se reinvete incet-incet cu firescul daca vreti cu adevarat sa-i salvati”. Imi pare o lectie foarte buna pentru orice fel de moment de obtinere a oricarei forme de libertate.
*Cum se decapitalizeaza o afacere*
Daca Octavian Radu nu s-ar fi plins atit, nu cred ca s-ar fi sesizat cineva. Singur a atras atentia asupra lui, iesind in presa si pe televiziuni. Dar cine este Octavian Radu? A absolvit Liceul German din Bucuresti in 1980 si ASE-ul in ’86. In ’88 a plecat in Germania, iar in ’90 s-a intors in tara, unde si-a inceput afacerile. In 17 decembrie 2004 a fost validat ca deputat in Parlamentul României din partea acum defunctei Aliante Dreptate si Adevar PNL-PD. In 28 iunie 2005 si-a dat demisia din functia de deputat, gurile mult prea rele spunind atunci ca ar fi avut legaturi strinse cu fosta Securitate, fapt care l-ar face incompatibil cu o functie de demnitar al statului. Dar afacerile mergeau struna. Intr-un top din 2007 se spunea ca ar avea o avere de 140 de milioane de euro. Frumusica, nu? Sa se fi datorat o parte din ea disperarii editorilor de a-si vinde cartile, disperare ce a fost exploatata la maximum, punindu-li-se acestora conditii foarte grele? Pe de alta parte, un atare proiect megaloman nu avea cum sa stea-n picioare in aceasta forma in România. Octavian Radu a adus in tara si alte francize pe care insa nu a stiut sa le reprezinte la nivelul brandurilor. In ce priveste Diverta, vom vedea ce va decide Adunarea creditorilor, avind in vedere ca procedura de insolventa te obliga sa nu indestulezi pe unul in defavoarea celuilalt sau a celorlalti. Octavian Radu vrea insa ca furnizorii sa nu-si sisteze livrarile. Acum, cit de inconstient sa fii sa-i mai dai marfa, stiind ca nu-ti vei mai vedea banii niciodata? Se stie ca in momentul intrarii in insolventa se blocheaza toate penalitatile. Daca peste sase luni Diverta intra in faliment si te trezesti ca alte firme ale aceluiasi om de afaceri preiau spatiile sub alte nume? A, si inca ceva. Compania de curierat TCE Logistica, si ea parte a grupului RTC Holding, a cerut intrarea in insolventa, la doua saptamini dupa Diverta, in vederea reorganizarii judiciare, avind drept administrator aceeasi casa de insolventa. Sigur ca e criza financiara, cine ar putea-o contesta?, dar studiile de piata si previziunile unui bun manager n-ar fi putut sa duca la evitarea unui atare colaps? Sau e vorba despre altceva?
– De cind a devenit insolventa trambulina spre statutul de vedeta, de ca si cum greselile de management ar fi un atu?!
– Dupa un 2009 in care a concediat o parte din angajati si a redus salariile (si-o fi pus si el ceva deoparte?), Octavian Radu a dat publicitatii o scrisorica lacrimogena in care… le multumeste celor care i-au fost alaturi in aventura Diverta.
– Oare pentru salariatii sai aceasta experienta a fost la fel de pasionanta ca pentru mogulul agrafelor de birou?
Scrisoarea pe care Octavian Radu a trimis-o prin e-mail angajatilor se vrea una de incurajare (cinica!), omul de afaceri explicind intrarea companiei in reorganizare judiciara prin graba de a arde etape.
