N-am folosit niciodata peiorativul „Românica”. In primul rind pentru ca mi se pare o timpenie, un diminutiv infamant si cautat. In al doilea rind fiindca ii apartine lui Cristian Tudor Popescu si decit sa-l citez pe absconsul ala studiat, mai bine ma screm pentru o tribulatie personala. Dar daca as fi scris „Românica”, veneam si cu sursa. Nu m-am atirnat vreodata nici de „frumosii nebuni ai marilor orase”. E titlul unui urias al literelor — Fanus Neagu — preluat fara ghilimele de toti pigmeii nesimtiti. Ca ziarici, ca scriitorache, am trufia de a nu imprumuta nimic. Incerc sa vin eu cu ceva. Dar daca ma inspir de la altii, marturisesc. Chiar si pe Niki Dide l-as cita, cu epocala maxima „nasol moment, misto coliva”. M-am aruncat in limba româna cu modesta mea contributie. Vai, ce imi place modestia! Eugen Barbu scria, la 24 de ani, ca „modestia e pentru prosti, asa cum papadia e pentru porci”. Si cum ziceam, m-am pravalit si eu cu expresii si cuvinte, inventate sau culese, precum „jenibil”, „numaratori de cornere”, „ziarici”, „ziarizde”, „fotbalagii”, „vorbeti de televizie”. La ”numaratori de cornere” tin cel mai mult. In consecinta, cine mai fura de la mine fara autodenunt e (ce urmeaza reprezinta proprietatea lui Ciutacu, a pus-o pe blog, acum un an sau doi) m.c.t.l. Adica ma-sa curva, tac’su lab… orant. Si daca tot v-am anuntat ca lupt ca un apucat pentru corectitudinea politica a citatelor, voi cita si culturalul post PRO TV. O ziaricioaica ne-a povestit ca pe nu stiu ce sosea se lucreaza la „toaletarea copacilor”. In cazul asta, ar fi bine sa ne apucam si de bucatarirea autostrazilor.