*Premiera la Teatrul National “I.L. Caragiale”*
“S-a sfirsit cum a-nceput” – de Sean O’Casey
Teatrul National, Sala Mare, 2010
Regia: Horatiu Malaele
Decoruri: Stefan Caragiu
Costume: Liliana Cenean
Muzica: Nicu Alifantis
Distributia: Mihai Constantin, Daniel Badale, Victoria Dicu
Cind poti sa faci un spectacol mare dintr-un text mic, scris pe la inceputul secolului trecut, inseamna ca ursitoarele ti-au harazit o portie generoasa de geniu. Horatiu Malaele, acest uomo universale al artelor, ne arata din nou ca poate. Ceea ce el numeste “o comedie” devine, gratie imaginatiei sale inepuizabile si umorului sau cu totul si cu totul special, o catastrofa burlesca, o tragedie bufa cu nuante suprarealiste. Am auzit voci care, in timpul spectacolului, susoteau ceva despre Stan si Bran. Intr-adevar, Darry Berrill (personajul lui Mihai Constantin) are alura unui urs mare si ciufut, in timp ce Barry Derrill (personajul lui Daniel Badale) seamana cu un iepuras speriat. De la acest nivel incolo, orice asemanare cu Stan si Bran ramine dezgolita de sens. Textul lui Sean O’Casey e inrudit, mai degraba, cu povestea lui Creanga, “Prostia omeneasca” si, pe aceeasi filiera logica, te trimite cu gindul la politicienii mioritici care, convinsi ca se pricep la orice, comit devastare dupa devastare. Darry e convins ca, in timp ce el se da de ceasul mortii la muncile cimpului, nevasta lui leneveste in liniste, acasa. In urma unui diferendum matinal, barbatul propune un schimb de roluri. Nevasta pleaca la cosit iar Darry se apuca sa mosmondeasca prin casa. Nu inainte de a trage o dusca, doua, din sticla ascunsa strategic. Chiar in clipa in care omul incepe sa admita ca munca unei femei nu e chiar atit de usoara cum credea, apare si colacul peste pupaza: prietenul lui, Barry, care vrea sa repete corul pentru spectacolul Primariei. Repetitia, de un haz nebun, precede trecerea la actiune a celor doi. Impiedicati, stingaci, nepriceputi si plini de idei descreierate, cei doi incurca-lume incearca sa dea de cap treburilor, dar nu reusesc decit sa darime totul. Atunci cind nefericitii se vaicaresc in urma diverselor accidente, sala se prapadeste de ris, ilaritatea mentinindu-se pina in clipa deznodamintului tragic (si nu prea). In spectacolul lui Malaele, totul este perfect coerent: decorul creat de Stefan Caragiu (fabuloase cascada de mere si picioarele lui Barry cind il trage vaca pe cosul caminului), costumele Stefaniei Cenean, muzica lui Nicu Alifantis si fulminantele recitaluri actoricesti sustinute de Mihai Constantin, Daniel Badale si Victoria Dicu. Evident, spectacolul regizat de Horatiu Malaele nu se adreseaza nici snobilor, nici celor cu IQ pipernicit. Cum ar fi cronicareasa amatoare care a reprosat spectacolului niste “defecte majore”: in sala nu se simte mirosul oualor ochiuri pregatite pe scena, iar procesul de framintare a piinii n-a fost dus pina la capat!
Este un spectacol dupa un text al irlandezului Sean O’Casey, ce poate vorbi curiosilor analitici despre destin, viata si moarte si raportul lor metafizic cu fiinta umana sau despre dogme, dictatura si bestialitate si consecintele lor dezastruoase in plan social si, respectiv, familial, sau despre relatia ontologica spatiu-timp-loc, sau despre mutatii pamintene programate sau accidentale, ce pot ului Firea si enerva Natura, si asa mai departe. Personal, cred ca avem de-a face cu o comedie.” – Horatiu Malaele
Gabriela Hurezean
