Motiunea de cenzura a trecut, ieri, de prima lectura in Parlament. Pe repede inainte, fiindca oricum nimeni nu da doi bani pe text. Nici autorii, care oricum n-au scapat nici macar o frintura de masura salvatoare printre rimele si metaforele care sufoca bunatatea de motiune.
Convins si el ca nu textul, ci doar votul conteaza, Emil Boc nici nu a fost prezent. Ca este doar un instrument politic o demonstreaza si tocmelile ca la piata desfasurate pentru cumpararea cite unui vot. De aceea toate discutiile se invirt numai in jurul numarului de parlamentari din opozitie si de la putere, a posibililor dezertori de la PDL si a alesilor aciuati pe linga PDL la guvernare care ar putea vota strimb. Presa se chinuie sa scoata de la autorii motiunii macar o masura, cit de mica, de relansare economica, dar degeaba. Gurile politicieniilor bat cimpii pe toate cele, dar niciodata despre solutii concrete – si asta in timp ce oamenii ii privesc buimaci. Românii se gindesc cu groaza la viitor iar politicienii se bat pe ciolan. Un ciolan din care mai curg doar niste zgirciuri, dar pentru ei sint bune si alea. Oricum, mai bine e sa rozi un os, fie el si sleit, decit sa-ti bati capul cum sa salvezi România.
