Recent, ministrul de Finante Vladescu si-a exprimat ingrijorarea ca, daca nu ar urma programul de austeritate al Guvernului, România ar putea avea soarta Argentinei din perioada 1999-2000. Sa vedem foarte pe scurt ce a insemnat insa criza argentiniana.
*Cauzele crizei*
l datoriile externe uriase
l privatizarile generalizate si liberalizarea aberanta a anumitor ramuri (politici neoliberale care au dus la distrugerea industriei si agriculturii interne si la dependenta de importuri)
l somajul tot mai mare
l masurile de austeritate aberante ale guvernului – mentinerea unei rate de schimb fixe, raportate la dolar (masura sustinuta de FMI, care a imprumutat Argentina cu 40 de miliarde dolari doar pentru a sustine aceasta paritate) si refuzul de a devaloriza moneda
l coruptia si iesirile masive de capital din tara, dublate de scaderea investitiilor externe
Daca toate aceste cauze va suna familiar, nu va inselati, din pacate, prea tare. In 2002 Argentina se declara incapabila sa plateasca datoria de peste 100 miliarde de dolari, devenind prima tara moderna falimentara.
*Efectele imediate ale crizei*
l blocarea conturilor bancare pe termen de 12 luni
l proteste violente (celebrele cacerolazo, in timpul carora protestatarii loveau oale si cratite, urmate de vandalizari ale sediilor de banci si de distrugeri de proprietati – magazine etc.)
l distrugerea clasei de mijloc si impingerea sub pragul saraciei a peste 50% din populatie
l cresterea somajului (ajuns la peste 20%)
l excluderea tarii de pe pietele de capital internationale (pentru ca a refuzat sa isi plateasca datoriile, Argentina a fost si este obligata sa se finanteze doar din surse proprii).
Argentina reprezinta unul dintre cele mai rasunatoare esecuri ale FMI si a obligat oficialii sa admita ca obsesia Fondului de a se concentra doar pe politici monetare, menite sa echilibreze bugetele si sa reduca inflatia nu este cea mai buna solutie. Singura problema? Greciei i s-a cerut sa adopte exact aceleasi masuri impuse Argentinei.
Cristina Barbu