Pentru ca intregul Univers este in „Dumnezeu”, Dumnezeu este in toate lucrurile, deopotriva insufletite sau neinsufletite. Gindurile si cuvintele noastre sint creatoare prin puterea lui Dumnezeu ce anima intreaga existenta. Ele sint inregistrate si pot fi citite de catre aceia ce stiu s-o faca. Cuvintele rostite si gindite impregneaza si inconjoara toate lucrurile, umplu toate lucrurile si traiesc intr-un plan paralel celui fizic. Ele au o vibratie, o energie proprie, un continut energizant, puternic, bun sau unul dezenergizant, neplacut si dificil. O camera, un loc oarecare, un peisaj, un obiect, o gradina, o locuinta sau o simpla bucata de fier vechi poarta in ele trairile, gindurile, cuvintele inregistrate de-a lungul istoriei lor de viata. Nu doar oamenii, animalele, florile sau pomii au o energie si o constiinta specifica, dar toate locurile, incaperile si obiectele sint inconjurate de „o poveste” ce poate fi citita in plan subtil. Exista oameni care pot atinge un obiect si pot citi povestea lui fundamentala. Ei ar putea spune cine anume a folosit obiectul si ce trairi a inregistrat el in relatia cu posesorul de odinioara, indiferent daca povestea stapinului a fost acum o suta de ani sau acum doua zile! Casele noastre, locurile de munca, birourile, locurile din natura in care ne petrecem timpul liber se incarca, adesea, cu lacrimile, cu tristetile, cu suferintele, cu ura sau cu nefericirea noastra. In planul fizic ele pot arata normal, chiar placut, dar in plan subtil pastreaza inregistrarea traumelor si a problemelor noastre. De fapt, locurile, ca si obiectele sint parte a constiintei noastre. Este ceea ce supravietuieste, nu imbatrineste si nu se schimba fara ca schimbarea sa aiba loc in propria noastra constiinta. Traumele impregnate in cimpurile energetice ale obiectelor, locurilor si fiintelor se transmit celor sensibili si, adesea, ele se dezvaluie punctual, clar si concret pentru ca au nevoie sa fie vindecate. Ele pot fi percepute ca energie negativa sau ca stari de spirit apasatoare, insotite de gindurile care compun starea de constiinta ce se prezinta pentru vindecare. Tot ce ne inconjoara, in orice forma ar fi, are o dublura non fizica. Dublura nu-i altceva decit „povestea descrisa in cuvinte/ginduri/emotii/sentimente”. Dublura este compozitia reala, nefalsificata a constiintei locului, obiectului si a subiectilor care au creat-o prin experientele lor de viata. Intr-un loc in care oamenii au suferit intens, au urit ori au trait diferite povesti violente, putem simti angoasa, tristetea sau starea de spirit predominanta a locului. Oricit am incerca sa ne simtim mai bine, nu putem invinge presiunea constiintei aflate in suferinta, fara a o inalta, a o purifica si a curata suferinta din ea. Sfestania ortodoxa este o slujba de purificare a locuintelor sau a obiectelor, o slujba de curatare a suferintei inregistate in constiinta locului sau a obiectului, respectiv de purificare a constiintei oamenilor care locuiesc undeva sau a celor ce folosesc obiectele. Orice forma fizica este purificata la nivel non fizic. In consecinta, ceea ce se purifica – fie prin slujbele facute de preoti, printr-un act terapeutic, prin post, prin faptele bune, prin schimbarea de sine sau prin zugravirea si rearanjarea unui spatiu etc. este – de fapt – constiinta. Suferinta sau negativitatea mentala/verbala inregistrata ca poveste in plan non fizic, dar ca poveste ce inconjoara orice lucru in perimetrul caruia s-au desfasurat evenimente de viata, se curata atunci cind „facem o slujba” sau ne schimbam perceptiile. Vom reveni.
National
