România fierbe. Pica guvernul? Nu pica? Astazi urmeaza sa aflam. Ce e mai grav este ca nimeni, dar absolut nimeni nu are solutii reale de scoatere a României din criza. Criza in care se afla acum România seamana izbitor, mai ales ca atmosfera, cu cea din 1907, cind taranii s-au rasculat impotriva autoritatilor. De fapt, fara o profunda reforma morala România nu a avut si nu are nici o sansa. Pentru ca problemele pe care le avem acum le-am avut si acum 100 de ani si acum 200 de ani.
*„Abolirea alcatuirii politicii de uzurpare”*
De fapt, de mai bine de 100 de ani România traieste acelasi scenariu halucinant. Martor ne este un articol publicat de I.L. Caragiale dupa rascoala de la 1907 si intitulat „1907 din primavara pina’n toamna”. Spicuim din articol: „Cele doua asa numite partide istorice care alterneaza la putere nu sint, in realitate, decit doua mari factiuni, avind fiecare, nu partizani, ci clientela. Capii factiunilor sint mai mult sau mai putin ambitiosi politicieni(…). In opinia lui Caragiale „tot raul vine numai si numai dela falsa alcatuire politica, ce nu se mai poate tinea astazi in picioare – dela deplorabila noastra sistema oligarchica, fara restringere de numar, fara limite de ranguri, fara ratiune istorica, (…) avind pentru viata publica, pentru interesele generale ale Statului, toate pacatele oligarchiilor senile si putrede(…). I-or fi trebuind fireste tarii multe reforme economice. (…) Pentru aceasta ea are acuma nevoe de o singura reforma(…): Abolirea alcatuirii politicii de uzurpare, desfiintarea celei mai odioase sisteme boeresti, fara boeri si boernasi numarati, ci cu nenumarati ciocoi si cioclovine, – si intrarea intregii tari in stapinirea dreptului ei intreg de a hotari asupra avutului si onoarii ei, asupra soartei si destinelor ei, dupa vointa lui Dumnezeu, numai prin vointa ei”.
*Alternanta la putere*
Mai departe, Caragiale observa ca: „Administratia e compusa din doua mari armate. Una sta la putere si se hraneste; alta asteapta flaminzind in opozitie. Cind cei hraniti au devenit impotenti prin nutrire excesiva, iar cei flaminzi au ajuns la completa famina, incep tulburarile de strada… Plebea, clientii, cu studentii universitari si scolarii din licee, condusi uneori de profesori universitari, cer numaidecit rasturnarea guvernului. Factiunea de la putere, supranutrita, este incapabila a mai tine pept torentului popular, adica factiunii rasbite de foame; iar Regele, gelos de reputatia europeana de liniste si ordine a Statului sau, este silit sa congedieze, avec force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimitati in Parlament, pentru a insarcina pe capul opozitiei cu formarea unui nou cabinet”. Din ce cauza a ajuns România acum, in 2010, in aceasta situatie ne explica tot Caragiale referindu-se la revolta din 1907. „Din stoarcerea fortelor acestora din urma (a plebei) a resultat si luxul nechibzuit al proprietarilor, si inavutirea nemasurata a arendasilor, si cistigurile enorme ale Bancilor, si bacsisurile administratiei publice si, mai inca, ridicarea mereu crescinda a veniturilor Statului”. Orice comentariu este de prisos…
Bogdan Panturu