AcasăOldSarbatoarea dovlecelului

Sarbatoarea dovlecelului

Odata cu venirea verii („vara calendaristica” am vazut ca-i zice la meteo; ea nu e acelasi lucru cu vara-vara, pe care doar vechii mayasi reuseau s-o surprinda si in calendar, cu ajutorul unor cunostinte care au fost pierdute pe vecie), poporul român sarbatoreste si sosirea in piete a dovleceilor. De ce?
Daca intrebarea de mai sus vi se pare stupida, ginditi-va un pic la ce este bun dovlecelul. Ati incercat vreodata sa-l gatiti? Miroase minunat, arata splendid, cind il bagi in gura parca e carton. L-am vazut pe Jamie Oliver gatind dovlecei – rezultatul era sublim, dar s-a ferit ca de dracu’ sa-l bage in gura si sa spuna ca e bun. Practic, singurul om pe care l-am vazut vreodata mincind dovlecel e Busu, dar, cum nu au mai existat si alti oameni care sa faca asta, nu se poate stabili vreo legatura clara intre consumul de dovlecei si dorinta irezistibila de a prezenta rubrica meteo dimineata, seara si tirziu in noapte, imbracat ca un portar.
Numele e la fel de inselator. Ai crede ca dovlecelul e baietelul dovleacului, parca o si auzi pe maica-sa strigind prin gradina dupa el: „Daca nu esti cuminte, o sa vina un tigan si o sa te bage in sac”. In alte limbi are nume si mai imbietoare – „zucchini”, „courgettes” – de-ti lasa gura apa, nu ca alte alimente precum „caviar” (zici ca e o infectie, ceva), „anghinare” (tot infectie, probabil una cu mult puroi, din aia careia numai House ii poate veni de hac) ori „cordon bleu” (asta trebuie ca e un accesoriu luat de la un halat din ala cum poarta gay-ii si Hugh Hefner, sa mincati voi asa ceva). Presupun ca, de-a lungul mileniilor, dovlecelul s-a adaptat la mediu investind mai mult in PR si nu i-au mai ramas resurse si pentru dezvoltarea produsului propriu-zis, care a ramas la stadiul „gust de coperta de bloc de desen uda” (pe de alta parte, asta i-a permis sa faca o cariera in arta; sintem convinsi ca exista cel putin un tablou ce infatiseaza un dovlecel, doi ciini facind sex, un romb si doua pneuri uzate si care poarta acest nume).
A mai investit dovlecelul si-n marketing, fiindca, spre deosebire de alte legume cu gust placut, el se vinde doar la bucata, ceea ce-l face sa para o leguma mai elitista, nu ca proastele alelalte. Daca avea si cartoful minte, facea si el ceva similar si acum il luam si pe el cu 1.49 RON cartofu’ mic, 2.99 ala mare, impachetat frumos in foita, si nu la plasa de zece kile azvirlita de un nene transpirat din camion (update: am fost simbata la mall si am observat ca intre timp s-a mai desteptat si cartoful: acum se unge cu nitel unt, se tavaleste prin cascaval, isi pune doua feliute de maslina in cap si nu se mai lasa mincat sub 16 RON).
Acum intelegeti intrebarea? De ce se bucura poporul român in fiecare an ca au aparut dovleceii, dar nu si napii sau ardeii capia? Fiindca, pina la urma, singura calitate a dovleceilor pare sa fie mirosul. Iar daca-i asa, chiar nu putem intelege de ce producatorii de cosmetice se mai chinuie sa inventeze plante imaginare, gen hamamelis sau jojoba, cind ar putea foarte bine sa bage in orice dovlecel.

Julius si Pirca

author avatar
Ziarul National
Aceasta sectiune stabileste termenii legali si conditiile in care puteti utiliza site-ul
50 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger