Liturghia de ieri (fireste, la biserica) a fost dedicata tuturor sfintilor. A fost – asadar – ziua tuturor sfintilor, iar cuvintul preotului s-a oprit asupra notiunii de „chemare”. „A fi chemat” sa fii sfint sau „parinte”, a fi chemat sa vindeci ori sa fii preot, a fi chemat sa construiesti case ori sa maturi strada, a fi chemat sa descoperi un leac ori – pur si simplu – sa sprijini un partener de viata care are o misiune sociala importanta pentru oameni inseamna a fi in destinul tau. Prin ceea ce faci il slujesti pe Dumnezeu si de aceea slujba spre care te simti chemat este, de fapt, o slujba pentru binele oamenilor. Cum putem „sti” noi daca ne aflam in destinul nostru si daca ceea ce facem acum, orice ar fi acel ceva, este lucrul catre care am fost chemati? Zilele trecute am scris un alt material in care va spuneam cit de importanta este motivatia pe care o avem in viata de zi cu zi. Faceam atunci diferenta dintre „a vinde cu bucurie” si a vinde strict pentru cistig. Doua motivatii diferite creeaza, inainte de orice, chiar in fiinta noastra, in minte si in sentimente o energie diferita. Cind sintem motivati de bucurie, de dragoste, de dorinta pentru binele nostru si al celorlalti, efectele imediate ale motivatiei se resimt ca stari de spirit in noi insine. Daca sintem motivati doar de cistig, ne vom bucura in clipa in care vindem ceva, se poate sa fim invidiosi pe altul, care vinde mai mult, se poate sa ne plingem si sa traim in diferite registre emotionale negative exact emotiile care apar ca o consecinta a motivatiei noastre. Motivatia „divina” nu poate fi alta decit iubirea, bucuria, dorinta de a darui, de a face bine, de a urma adevarul, frumusetea si tot ce aduce prinos vietii. Atunci cind activitatea noastra de zi cu zi contine „motivatia divina”, orice am face, sintem chemati sa facem. Sinele divin ne conduce, ne ghideaza, ne sprijina si ne scoate in cale oamenii potriviti, oportunitatile si solutiile cele mai bune pentru ca noi sa reusim. Sa aducem pe lume puterea sfinteniei daca sufletul nostru se bucura. NU sa fii sfint de dragul ochilor lumii, nu sa ai ambitia de a fi sfint, ci sa fii fericit, sa iubesti si din starile acestea raspunzi evenimentelor care vin catre tine. Nu sa faci o afacere innebunit la gindul puterii tale lumesti si la puterea banilor tai, cit sa „pui in ea sufletul tau”, inima ta si dorinta de bine pentru toti aceia ce vor fi serviti si vor servi prin ea. Daca esti doar o simpla menajera si faci curatenie in sila, doar pentru banii pe care-i primesti, trebuie sa vezi catre ce anume esti chemata. Caci acolo unde simti chemarea este si Dumnezeu. Si pentru ca este Dumnezeu acolo, tu il percepi ca pe o stare de bucurie, de bine, de placere. Ceea ce faci iti place. Si daca-ti place, iti aduce resursele necesare vietii de zi cu zi. Daca te bucuri de ceea ce faci si ceea ce faci serveste bucuriei si binelui celorlalti, intregul Univers te sprijina sa poti face mai mult, mai bine, mai cu spor. Oricita criza ar fi, daca te afli in destinul tau, idiferent ca ingrijesti un copil, faci menaj, esti politician, faci afaceri sau cinti la un instrument, criza trece pe linga tine. Cind esti chemat, esti in misiunea ta de viata si semnul distinct al faptului ca te afli pe drumul tau este acela ca „esti sprijinit”. Lumea din jurul tau se asaza ca si cum piesele de pe tabla de joc s-ar aseza de la sine pentru a te ajuta. Si-n timp ce lumea din jur te sprijina sa-ti urmezi chemarea, ea insasi primeste energia necesara realizarii propriei sale chemari. Cind esti motivat de iubire, Dumnezeu te sprijina prin oamenii care te sprijina pentru a-ti implini destinul. Intotdeauna.
National
