Cine se gindea, la alegerile din 2009, ca România va ajunge, la mijlocul lui 2010, in pragul unui razboi civil? E posibil sa exagerez, dar intre bugetari si angajatii din domeniul privat chiar a aparut o falie. Ura deja exista. Daca si asa nu concuram cu nimeni, macar sa ne smardoim intre noi. De pe pozitii aiuritoare, cum au procedat Basescu si Geoana la scrutinul din decembrie. Basescu se dadea anticomunist, dar etala un discurs proletcultist, laudindu-se ca-i alaturi de cei multi si se ridica impotriva patronilor — „eu sint cu poporul, Geoana cu mogulii!”. In paralel, sotul doamnei „Mihaela, dragostea mea!” se ilustra ca om de stinga, reusind sa fie stingaci cind il imita pe Obama, reprezentantul „imperialismului american”. Iar pe stingaciul de stinga Geoana il sustinea exponentul dreptei istorice românesti, penelistul Tariceanu, care s-a evidentiat, ca prim-ministru, prin masuri populiste, marind pensiile cu 50%. In bulibaseala asta ideologica, un singur barbat de stat s-a remarcat prin consecventa. Iliescu Ion. De 60 de ani defileaza cu acelasi discurs. A acordat un interviu saptaminalului „Kamikaze” si ne-a desfatat cu nemuritoarea cugetare „nu cred in Dumnezeu, eu cred in forta omului”. Eu cred ca matale tragi de fiare la sala, nea Nelule! Batrinul activist ne-a edificat si ca „Iisus a fost un rebel, si-a permis sa spuna ca toti oamenii sint egali. E adevarat, in fata lui Dumnezeu”. Remarcati regretul din formularea „e adevarat”. In traducere, „Iisus a gresit zicind ca sint egali in fata lui Dumnezeu si nu a Biroului Organizatiei de Baza, cum era normal”. Mai trebuia sa adauge ca apostolii de la Cina cea de Taina aveau ceva din ilegalistii de la o consfatuire desfasurata in celula, la Doftana.