Am incercat, prin citeva rinduri succinte in cadrul articolelor mele precedente, sa aduc o lumina si atentia de o clipa asupra unei firme care a contribuit la definirea valorilor remarcabile de cultura ale secolului XX. Despre compania HAGENAUER am spus, cred eu, esentialul, aratind – cel putin – acel fir calauzitor, lamuritor asupra unui statut, a unui concept asumat si asupra evolutiei, respectiv a impactului stilistic determinat in contextul estetic al veacului care a trecut.
Dincolo de renumele pe deplin meritat, dincolo de diversele atribute evidente si aprecieri pertinente care se pot emite oricind in privinta operei si a “traseului” conceptual, cel mai impresionant atu al lui HAGENAUER & Co va ramine, fara indoiala, optimismul lucrarilor sale. Este o experienta pe care am trait-o personal si este un sentiment pe care il consider valabil pentru mai toti cei care i-au descoperit, cindva, creatiile.
Aceasta bucurie de a trai, de a vedea partea frumoasa a vietii, de a putea aprecia, la justa valoare, lucrurile aparent marunte din universul inconjurator, se reflecta cuceritor in lucrarile HAGENAUER. Aici, in acest exploziv umor, in veselia nedisimulata de a fi, in entuziasmul de a savura clipa sta farmecul micilor piese imaginate de familia HAGENAUER. Sint lucrari cu suflet, care ne indeparteaza, macar pentru un moment, de “drama” asumata a cotidianului, incercind sa ne convinga ca se poate si altfel, ca viata trebuie privita cu detasare si cu credinta ca in fiecare zi poate sa fie soare. Depinde doar de noi sa vedem aceasta.
Pot spune ca lucrarile HAGENAUER sint, in fapt, admirabile mostre de umanitate. Iar in mai toate vom regasi, vibrind suav, sufletul inocent al copilariei. Va invit si pe dumneavoastra sa le priviti cu inima si sa descoperiti, inca o data, ca viata trebuie sa fie frumoasa. Chiar daca nu este intotdeauna simplu sa percepem astfel existenta noastra, merita sa incercam – cel putin – sa intrezarim lumina de dincolo de nori.
Familia HAGENAUER, prin mostenirea artistica pe care ne-a lasat-o, este,
intr-un final, un exemplu despre oameni si despre vointa umanului de a-si asuma destinul cu seninatate, orice ar fi.
Dr. Robert Bogdan