Presupun ca numele Feodor Sologub nu va spune absolut nimic. E un scriitor rus (logic, chinezi cu numele asta sint putini) contemporan nitel si cu tarul, nitel si cu puterea sovietelor. Si, caz tipic de ghinion la rusi, nitel si cu Dostoiesvki si Tolstoi — literatura rusa a dat lumii atitia scriitori mari, incit printre ei au trecut aproape neobservate si imense talente. Ca sa ma sustin, vi-i insir din memorie pe primii care imi vin in minte – va jur ca nu ma ajut deloc de google: Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, Goncearov (parintele lui Oblomov, idolul putorilor – nu ma intrebati de ce am tinut sa precizez asta), Gorki, Ilf si Petrov, Soljenitin, Ţolohov, Bulgakov, Pasternak, Gogol, Puskin, Esenin. Am un lapsus si nu-mi amintesc un laureat Nobel, sint sigur ca a mai luat un rus Nobelul – v-am promis ca nu ma uit pe google. Pe Andrei Makine nu-l trec la rusi (cu toate ca, desi si-a scris primele doua romane in fundul Siberiei, direct in franceza, editurile pariziene nu l-au publicat pina n-a pretins ca le-a tradus din rusa, ca sa-l poata prezenta publicului pe “exoticul scriitor siberian”). L-am uitat pe Cehov, imi cer scuze.
Citeva exemple de scriitori foarte buni care n-au avut loc mai in fata de alde Tolstoi si Dostoievski: Leonid Andreev (celebru in viata, aproape anonim dupa moarte – sint curios daca Franz Kafka ar fi facut schimb cu el), Viktor Astafiev (a luat, prin anii ’60 parca, Premiul de Stat al URSS, un fel de al doilea Nobel – cu mentiunea ca pe atunci nu lua Herta Muller Nobelul), Valentin Rasputin, Vasili Suksin (“Calina rosie” – poate ati citit macar filmul) sau, ca de el m-am luat, Feodor Sologub.
Eu va recomand “Demonul meschin” al lui Sologub. E un soi de Caragiale, dar cu rusi – mai profund, mai ingaduitor si, sa ma scuze nenea Iancu, poti sa treci si granita cu el.
PS: L-am uitat pe Lermontov. Iarta-ma, Mihail Iurievici!