Inteleptii spun ca lumea materiala este „iluzie”, pe cind „realitatea” se afla undeva, dincolo de tot ce putem percepe prin dotarile noastre naturale. Materia – spun inteleptii – are o existenta vibratorie. Ceea ce ne apare ca fiind solid si absolut real nu este altceva decit ceea ce vibreaza in interiorul nostru si descrie ceea ce alegem sa vedem. Realitatea se afla dincolo de aceste alegeri si dincolo de orice definitie, de orice imagine, de orice senzatie si de orice sentiment. Vibratiile existente in ceea ce numim „realitate palpabila” compun mediul inconjurator. Orasul in care locuim, strazile, locuintele noastre, oamenii care ne sint prin apropiere. Formele lor profunde ar putea fi „vibratii structurate” in interiorul nostru, cum imaginile din mediul inconjurator ar putea reprezenta vibratiile care se schimba in noi insine. Samsara sau Lumea Iluziei persista prin credinta si perceptie. Cu cit credem mai mult in realitatea sau consistenta unei imagini, cu atit ea ne apare mai mult in viata de zi cu zi. Cu cit credem mai mult in imaginile suferintei sau ale iubirii, cu atit mai mult ele vor aparea in realitatea noastra. Si, daca ar fi adevarat ca „iluzia” este aici si acum, unde totul ni se pare atit de real, de ce n-am testa in mod constient si constiincios aceasta? De ce n-am decide intr-o zi sa ne schimbam „iluziile” care nu ne plac? Sau – mai degraba – sa alegem „iluzii” noi? Intr-un fel, noi facem alegeri diferite in fiecare zi, dar nu sintem in constiinta deplina a faptelor noastre ori a schimbarilor care apar. Numai a alege sa te intorci de la slujba pe un drum diferit inseamna, deja, o schimbare vibrationala. Numai a alege sa pleci in concediu intr-un loc minunat ar putea fi modul in care vibratia interioara este diferita. Un peisaj de munte nu seamana cu un peisaj de mare. Vibratiile diferite te cheama intr-un mediu diferit. Faptul ca formele vibratorii ale Samsarei exista, deja, pare a sugera ca noi nu cream aceste vibratii, caci ele sint – deja – create. Noi doar alegem ce anume vrem sa apara in realitatea noastra. Noi doar ne miscam spre alte vibratii, spre alte imagini, spre alt peisaj. Pentru ca miscarea in „iluzie” sa fie una cit mai placuta, una care ne inspira si ne daruieste bucuria de a trai, dar si increderea in universul „ce freamata” de viata in jurul nostru, ar fi necesar sa simtim intotdeauna incredere, bucurie si viata in noi insine. Sa facem din „iluzia” noastra un loc in care ne simtim binecuvintati, inconjurati de pace si de bucurie in fiecare clipa! Caci, daca este adevarat ca respiram in Samsara, atunci poate fi la fel de dureroasa intrebarea: „de ce alegem iluzia suferintei”? De ce ne incolteste atita frica si atita nesiguranta interioara si de ce iluzia aceasta, in care suferinta si deziluzia par atit de reale, de coplesitoare si de tulburatoare, nu are mai multa frumusete, mai multa bucurie si mai multa iubire? Poate ca drumul inteleptilor coboara in „iluzia” de zi cu zi si fiecare dintre noi are sansa de a deveni propriul sau intelept. Fiecare poate visa mai mult si cu profunda sinceritate interioara o lume in care frumusetea si dragostea apar in pomi, in flori, in oameni, in vise, in idei, in ginduri si-n orice ne-ar acompania viata aceasta. Daca tot este „iluzie”, de ce sa nu fie una aleasa deliberat si una care sa ne ajute sa tresaltam de dragul vietii? Chiar si citeva minute de observatie „pozitiva”, facuta constient, deliberat, dar sistematic, zilnic, ca si cum am face gimnastica fizica, inseamna a face o gimnastica mentala fantastic de importanta pentru vietile noastre. Si daca nu se vede imediat, pentru ca a gindi mai frumos nu-i un fel de a desena castele cu creionul, in timp vom intelege ca ne desenam viitorul.
National
