„Noi, cei nascuti la inceputul anilor 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decit atunci cind au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie singeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Sintem ultima generatie care a jucat “De-a v-ati ascunselea” , „Castel”, „Ratele si vinatorii”, „Ţara, tara, vrem ostasi”, „De-a prinselea”, „Sticluta cu otrava”, „Pac Pac”, „Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat „Un, doi, trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii „Soimi ai Patriei” si ultimii „Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in româneste, nu in engleza… Si am cintat MULŢI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atit de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cit si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Pif”, „Ciresarii”, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cind au aparut primele sucuri „de la TEC” fara sa ne fie teama ca „au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam „Fintinita”, sau „Flori, fete sau baieti”, sau „Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa „pupam pe gura” pe cine „iubeam”.
Noi sintem cei care inca au mai „cerut prietenia”, care inca roseam la cuvintul „sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperind ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai sintem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe miini dupa ce ne-am jucat cu toti ciinii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cite lipide si glucide mincam, parintii nostri nu au „child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cite un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ris la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi sintem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti-va de magarus”.
Sintem o generatie de invingatori, de visatori, de „first-timers”… Dar sintem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara… Noi sintem ultima generatie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie.
Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. Azi, sintem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea???? Atit: sa ne opunem manelizarii programate a României! Voi cei din generatiile 60-70 alaturati-va noua si trimiteti la toata lumea acest mesaj!
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ginduri, esti de-al nostru! Poate invatam sa ne-apreciem si sa nu ne mai vindem pe nimic!”
Acesta este manifestul unor generatii care au trait simplu si s-au bucurat de lucrurile simple.
