“La inceput, Dumnezeu a zis: Sa fie lumina. Si a fost lumina. Apoi a zis: Sa fie Pamint si a fost pamint”. Ce observam aici? Dumnezeu nu s-a chinuit, nu s-a gindit mii de ani, nu s-a indoit de faptul ca lumina este, chiar daca ea nu era. Nu s-a indoit si s-a infricosat de faptul ca Pamintul nu este, chiar daca nu era. Lumina si Pamintul nu existau, dar Dumnezeu a zis:”Sa fie” si ele au aparut. Dumnezeu nu s-a lamentat, asa cum facem noi: „Nu am cutare, sufar pentru ca acest lucru nu exista in viata mea, sint disperat pentru ca nu exista pamintul. El a spus „sa fie” si tot ce nu era „a aparut”. Probabil ca acesti mareti stilpi ai Vietii nu au aparut pe banda, in stil abracadabra. Dumnezeu a avut rabdare. El a stiut precis ca ceea ce nu este poate fi prin „credinta”. Dar credinta inseamna absenta fricii, a indoielii, a lamentarii, a suferintei. Ce putem invata din aceasta minunata poveste biblica? Fara indoiala, modul in care a fost creata lumea este susceptibil a fi modul in care si noi ne cream realitatea existentei. Modul in care o putem face in mod constient si responsabil. Afirma ceea ce vrei sa fie, chiar daca acest lucru nu exista in realitatea imediata a existentei tale. Repeta ceea ce vrei. Poate ca nu te consideri suficient de puternic pentru a spune – precum Dumnezeu – „sa fie bine in viata mea” si binele sa vina ca un print de aur in experienta ta. Daca nu ai incredere ca ceea ce spui exista, deja, chiar daca nu vezi aceasta, poti repeta in fiecare zi ca exista. Poti afirma ca exista ceea ce iti doresti, in conditiile in care toata realitatea te izbeste in sens invers. Probabil ca si pe Dumnezeu il izbea inexistenta luminii, dar asta nu l-a impresionat, nu l-a infricosat, nu i-a creat emotii. El s-a concentrat asupra existentei lucrului dorit si apoi a avut rabdare. Concentreaza-te asupra a ceea ce vrei, iti doresti, repeta ca acel lucru este, apoi ai rabdare. Gindeste-te cit o fi asteptat Dumnezeu sa apara lumina si cita rabdare o fi avut sa apara Pamintul! Cum dorintele tale sint cu mult mai modeste, rabdarea si capacitatea de a intelege ca ai, deja, ceea ce nu vezi ca este, credinta absoluta in existenta acestui lucru pe care ti-l doresti il va aduce la tine, mai devreme sau mai tirziu. Totul este sa crezi ca exista tot ceea ce nu vezi ca exista. Universul are pregatite pentru tine toate posibilitatile si, daca ele nu se manifesta, este doar pentru ca „n-ai zis”, ci te-ai straduit sa faci. N-ai zis „este”, ci te-ai indoit ca este, ti-a fost frica de faptul ca nu este, realitatea ti-a aratat ca nu este. Si tu spui: „Cum pot crede ca este ceva ce nu este?”. Dar Dumnezeu cum a crezut ca era Lumina si era Pamint? Daca el n-ar fi avut credinta ca Pamintul este, n-ar fi fost nimic din ce te inconjoara. Si, atita vreme cit lumea este creata prin credinta divina, noi insine purtam in interior Duhul Sfint al lui Dumnezeu, acela care a crezut si ceea ce a crezut, a aparut. Nu-i aici nici un fel de magie, afara de magia de care sintem in stare noi insine. Totul este sa facem exercitiul afirmatiei, mai mult decit pe acela al „straduintelor” pline de indoiala si frica si, prin exercitiu, vom descoperi si maretia lui Iisus, care ne-a spus: „cere si ti se va da”. Cere si crezi ca vei primi. Urmeaza apoi inspiratia, intuitia, evenimentele din viata de zi prin care se apropie catre tine lucrul cerut. Totul este ca tu sa spui „sa fie bine” si apoi sa crezi ca este „bine”. Poate pe moment nu-i asa. Poate o fi tocmai pe dos. Dar, se poate „sa fie”. Scrie ce vrei sa fie. Gindeste. Vorbeste mai mult despre ce vrei. Si asa vei intelege ca un cuvint spus cu toata credinta poate mai mult decit ai visat vreodata.
National
