In toate situatiile vietii, daca nu spui ce gindesti, se intimpla – oricum – tot ce gindesti. Mai devreme sau mai tirziu, viata iti aduce in cale, in chip de oameni, de situatii, de probleme, de fericiri si de suferinti acele chipuri create cu mintea ta. Daca modifici, intre timp, modul in care gindesti, daca ai creat un partener de viata al carui caracter iti pune pe bigudiuri dese fiecare clipa a existentei tale, dar devii constient ca acesta se prezinta ca „un ecou” al gindurilor si al credintelor tale, se modifica si realitatea. Nu este nevoie sa te repezi asupra altui om cu barda pentru ca el sa devina mai bun. Nu ai nevoie de vorbe multe, de actiuni cu miile, nici de interventii sofisticate, caci acestea toate izvorasc tot din mintea ta incilcita si tot din obisnuinta ta de a gindi cit de greu este sa-l schimbi pe altul. Si devine adevarat; adica, atit de greu sa-l schimbi pe altul. Un partener dificil a fost creat incetul cu incetul in mintea ta, in noptile in care sufereai din dragoste. In clipele tale de singuratate absoluta, or in acelea in care dezamagirea si deruta te faceau constient de propria ta lipsa de fericire. Iti doreai sa fii fericit, dar vedeai ca esti nefericit. Observai nefericirea, te scufundai, apoi, in ea si paseai, fara sa stii, prin mintea ta, sedus de formele suferintei, catre un partener din viitor, dispus sa se creada calaul altuia. Daca esti o victima in dragoste, se intimpla pentru ca te-ai gindit pe tine ca pe-o victima. Te-ai vizualizat in starea de suferinta, ti-ai rontait incapacitatea ta de a fi fericit si ai chemat cu inistenta oricarui creator perfect fiinta cea mai potrivita pentru a-ti confirma scenariul mental. Partenerul de care te plingi acum a fost atras in experienta ta prin gindurile tale. Ce dificil sa recunosti ca-l vezi atit de urit! Ce presiune uriasa apare in sufletul tau in clipa in care esti invitat sa vezi ca tu esti acela care gindeste despre caracterul urit al celuilalt. Despre incapacitatea lui de a iubi. Sau despre frumusetea, bunatatea si lumina altuia. Tu esti acela ce-l vede pe altul! Tu esti acela ce-l descrie ca pe un calau sau blind. Tu esti acela care-i creioneaza portretul zi de zi, iar el – celalalt – raspunde ca un automat gindurilor tale. Credintelor tale. Relatia dificila de care vrei sa scapi, fie ea in dragoste, in familie, or la locul de munca este un fel de ecou ce se intoarce la tine. Un ecou al gindurilor tale. Si n-o poti recunoaste pentru ca ecoul nu se intoarce in clipa in care tu rostesti un cuvint si nici in forma exacta in care spui cuvintul. Ecoul are harul de a mari cuvintul, de a-l dispersa intr-o suita de sunete, de a prelungi fiecare sunet rostit. De aceea defectele sau frumusetile pe care le vezi in altul s-ar putea sa apara amplificate. S-ar putea sa se auda chiar diferit, asa incit sa nu mai recunosti gindurile tale. Dar ecoul se straduieste – totusi – sa intoarca la tine cuvintul rostit. Aceasta face si partenerul tau dificil. Raspunde automat gindurilor tale, dorintelor secrete pe care le emani si impresiilor create in mintea ta de-o viata. A fi constient de tine in fata celuilalt inseamna a fi constient de ceea ce gindesti. A fi constient de ceea ce simti pentru altul inseamna a fi constient de ceea ce simti tu. Caci tu simti si iubirea si ura, si bucuria si suferinta. Altul doar iti aminteste ce simti si ce gindesti chiar tu.
National
