*Nu sint oare vrednic de iubire?*
Serghei Esenin
Nu sint oare vrednic de iubire?
Nu tii tu la mine cit de cit…
Ochii ti-i ascunzi si in nestire
Bratele ma cuprind de dupa git.
Voluptoasa, tinara, fierbinte,
Nu-s cu tine gingas si nici rau.
Cite buze, cite miini tii minte?
Citi ai dezmierdat la sinul tau?
Nimeni n-a stiut sa te aprinda,
S-au topit ca umbrele sub pasi.
Ai lasat pe multi sa te cuprinda,
Pe genunchii mei precum te lasi.
Stiu ca esti cu gindul dus departe,
Ca ascunzi un altul in priviri,
Dar nici mie nu-mi esti draga foarte,
Podidit de scumpe amintiri.
Nu lua drept soarta nalucirea
Patimasa de o clipa doar,
Cum ne-a fost fugara intilnirea,
Nici dezbinul nu-mi va fi amar.
Vei pleca si tu sa-ti vinturi zgura
De pe suflet poate intr-o zi,
Dar pe cine n-a stiut arsura
Sarutarii, cruta-l, nu-l trezi!
Si cu-n altul de vei trece poate,
Flecarind navalnic de amor,
Negresit hazardul ma va scoate
In cararea ta ratacitor.
Si simtind caldura altui umar,
Pogorindu-ti ochii ca prin vis,
Vei rosti in soapta: „Seara buna!”
Voi raspunde: „Seara buna miss!”
Si nimic in suflet sa adie.
Sa trezeasca un fior in noi…
Nu, iubirea moarta nu invie,
Dorul stins nu-l mai aprinzi apoi.