Credinta este indisolubil legata de Adevar. Credinta este convingerea interioara ca ceea ce afirmam, vedem, simtim, mirosim, gustam, iubim, facem sau traim este adevarat. Intre credinta, convingere si adevar se afla o relatie perpetua si clara, care ne sprijina in demersul nostru de a intelege ce este credinta si cit de multa energie vitala ne aduce ea. Nu doar pentru a ne sustine Binele, cit si Raul. Nu doar pentru a ne afirma bucuriile, cit si suferintele. Credinta este convingere, iar convingerea ne lumineaza in propriul Adevar. Si, ce este mai adevarat decit adevarul de care suntem convinsi noi insine? Cine poate sa ne mute din convingerea proprie, cind ea arata mai reala decit mina pe care ne-o putem pipai? Atentia noastra concentrata asupra unui subiect inseamna energie investita in acel subiect. Credinta se iveste instantaneu prin procesul atentiei, care ne sugereaza ca subiectul aflat in fata noastra este bun, rau, frumos, urit, mare sau mic, stralucitor sau fad. Orice atribut ne atrage atentia devine obiectul credintei si adevarul nostru. Credintele diferite creeaza fenomenul prin care observam acelasi lucru in moduri diferite si ne descrie astfel subiectivitatea. De aceea lumea nu este atit de reala pe cit pare. Lumea este reala prin credinta, iar credinta in realitatea ei o creeaza asa cum o descriem. Partea cea mai minunata pe care o putem extrage din subiectivitatea perceptiei umane, prin care ne cream credintele si adevarurile este aceea ca putem alege ce anume sa credem, din ce unghi sa vedem subiectul, obiectul sau problema pe care o avem in fata? Cheia vietii mentale si a vietii de zi cu zi consta in capacitatea de “a alege” punctul personal de observatie, intelegind ca oricine are exact aceeasi optiune. Ce beneficii ne aduce momentul in care ne asezam in fata unei probleme sau a unei situatii de viata si alegem sa credem ca este infricosatoare, deprimanta, urita, grava sau ingrozitoare? Poate doar acela ca realitatea ne da dreptate. Dar, oare, dreptatea care ne aduce suferinta apare pentru noi mai importanta decit fericirea? Nu putem alege fereastra prin care putem vedea lumea mai buna si viata mai prietenoasa? Se pare ca putem, dar nu stim inca aceasta. Credinta functioneaza de la sine si se autoreveleaza in fiecare moment al vietii noastre, fie ca sintem constienti de ea sau nu. Orice percepem ca fiind adevarat sau fals, bun sau rau, frumos sau urit devine obiectul instantaneu al credintei si adevarul nostru. Si de aceea cind afirmam “eu sunt credincios, dar mi se intimpla numai lucruri pe care nu mi le doresc”, este evident ca sintem credinciosi cu adevarat. Dar credem in puterea lucrurilor pe care nu ni le dorim. Functionam prin credinta, fie ca stim sau nu stim, vrem sau nu vrem si ceea ce credem – fie ca ne indoim de adevar, fie ca-l afirmam, fie ca este adevarat sau fals, el este adevarul. Iar viata ni-l confirma. Viata ne da dreptate intotdeauna pentru ca noi devenim ceea ce afirmam cu intreaga credinta. Mai mult, pina si cei din jur par sa spuna, sa gindeasca si sa se comporte ca si cum ar culege chiar din mintea noastra convingeri, pe care ni le returneaza apoi sub forma cuvintelor si a atitudinilor noastre. Universul se comporta ca si cum “tu” ai fi unul, in mai multe exemplare! Si atunci merita sa petreci putin timp de unul singur si sa privesti lumea “atent”, din unghiul care-ti place mai mult sau din acela in care lumea arata macar in anumite aspecte asa cum ai vrea.
National
