In stabiliment situatia s-a mai linistit oarecum. Un ONG a donat nebunilor calmante si ceai de musetel, lucruri care au oprit razboiul nebunilor in lupta cu ei insisi, razboi inceput odata cu sistarea medicamentelor din motiv de economii bugetare facute de pinguinul cu cap de papagal, la Polul Nord al tarii.
Majoritatea nebunilor dorm, exceptie o fac cei la care calmantele aduse de ONG au efecte adverse. Trei dintre acestia stau turceste in holul stabilimentului si-si paseaza unul altuia, aleator, oua. Au luat un carton de oua din bucatarie si le folosesc pe post de mingiute. Din cind in cind se mai sparge cite un ou, mai ales la prindere… Iar nebunii par a fi o omleta uriasa care asteapta tigaia si ochiul de aragaz. Dar ei rid. Rid asa, nebuneste. Unu’ striga cintat, in miez de noapte. “Le-au taiat salariile, urmeaza si vietile!”. Alt nebun scandeaza in timp ce paseaza un ou vecinului: “Dante, Dante, alicante, România-i pe calmante”.
Intr-un colt, o nebuna cu parul vilvoi tine in mina o poza din campania electorala a unui partid si urla isteric, la nesfirsit, cu lacrimi in ochi: “Va tremura rahatu-n voi ca paiu-n matu’ de la oi”. Patru nebuni care fac o harmalaie de nedescris. Oricum, treaba mea e sa-mi fac bagajele. Cu ajutorul lu’ domn’ doctor, miine plec din stabiliment. Ma mut intr-o mansarda. A inteles si domn’ doctor, saracu, ca n-am ninica-ninica. Poate o sa-mi gasesc si o slujbulita. Ma gindeam pe undeva pe la guvern. Ca acu’ in vremuri tembele doar un nebun mai poate face o treaba serioasa. Voi fi un profesionist printre hahalere care habar n-au cu ce se maninca meseria. Iar daca nu ma angajeaza, gasesc eu altceva, dar nu inainte de a face o treaba serioasa in fata guvernului… Pa…
Pandan Bogturu