De impotenta clasei politice nu se indoieste nimeni, a avut timp sa si-o probeze cu virf si indesat timp de 20 de ani. Din pacate, nici cu sindicatele nu ne este rusine, ca de altfel nici cu bugetarii care, datorita impotentei pomenite mai sus ce-i drept, au ris in nas crizei pina acum, in timp ce mediul privat era sufocat de concedieri si reduceri salariale.
Cind isi angajau prietenele, copiii, finii si cine stie ce alte neamuri si relatii la stat, bugetarii erau fericiti nevoie mare. Slujba sigura, munca putina – vorba aceea timpu’ trece, leafa merge, noi cu drag muncim – ce mai, era ca-n rai. Un rai ros pe dinauntru de coruptie, birocratie si nepotism, dar asta nu-i deranja cu nimic pe locatari. Atunci cind o categorie a bugetarilor reusea sa-si traga sporuri si prime dodoloante, ceilalti rontaitori de bani publici nu ieseau in strada, ci isi trimiteau liderii de sindicat la usa politicului, mai cu milogeala, mai cu amenintarea electorala. Si uite asa isi faceau si ei parte si huzureau mai departe in locurile lor caldute.
Acum insa, s-a ajuns la fundul sacului. Oricita vointa ar fi, nema putirinta. Indiferent cit
s-ar vinzoli unii si altii, România si-a intins atit de mult plapuma incit aceasta a crapat.
Peste tot, ca sa nu fie cu suparare. Desi stiu foarte bine situatia, liderii de sindicat tin cu dintii de locurile lor – ca doar n-or fi nebuni sa se intoarca in productie. Prin urmare, in loc sa explice cum stau treburile in realitate, ei atita salariatii de la stat si dau cu pumnul in masa ca sa vaza cei care-i platesc ce zmei sint ei. Cit de zmei sint sindicalistii s-a vazut cel mai bine pe 19 mai, cind si-au exercitat talentele de pinguini dansatori in Piata Victoriei.
Victoria bugetarilor asupra capitalismului, probabil. Incintati de propriile performante, liderii sindicalisti si-au mobilizat pinguinii pentru o stagiune intreaga, incepind cu ziua de luni, 31 mai. Adica data declansarii grevei generale pe termen nelimitat, care va bloca si ce se mai tira, cu chiu cu vai, prin amarita noastra tara. Foarte interesant este ca, desi greva incepe pe 31, iesirile in strada sint programate de abia din 1 iunie. Cel mai probabil, sindicalistii au luat in calcul ca luni, pe 31 mai, nu toti colegii lor bugetari vor apuca sa revina care de la munte, care de la mare, ca doar nu angajatii la privat umplu soselele patriei in fiecare week-end – si asta incepind inca de vineri dimineata. Sau, poate, ziua de 31 mai a fost degrevata de orice obligatii de munca sau de marsuri stradale pentru ca ghinionul a facut ca 1 mai sa pice, in acest an, intr-o simbata oricum nelucratoare. Si doar nu era, Doamne fereste, sa ramina bugetarii pagubiti cu ceva…
