Pentru ca Diaconescu Direct nu-l mai invita la emisiune (a constatat ca panica nu aduce rating), cutremurologul Ioan Istrate isi vede netulburat de “viziuni”, notindu-le pe blogul personal. E drept, dupa ce i s-a reprosat pe forum ca “prezice” seismele dupa ce au avut loc, a lasat-o mai moale cu miscarile tectonice si s-a reprofilat pe mondenitati si politica.
*Basescu, strins intre evenimente*
La 4 februarie a.c., Istrate are urmatoarea “viziune”: “Presedintele Traian Basescu apare intre doua evenimente, deosebite. Unul il vad in spatele presedintelui si altul cu mult in fata lui.” Foarte adinc. Trebuie sa fii paranormal ca sa-ti dai seama ca Base tocmai fusese reales presedinte si, in noua calitate, pritocea proiectul Parlamentului unicameral! Mai incolo, la 11 martie, Istrate detaliaza: “Aud discutindu-se despre Marea Reforma a Camerei Deputatilor si a Senatului si despre fiecare parlamentar in parte.” Hait, te pomenesti ca Nostradamusul mioritic a atipit in fata televizorului deschis! 6 martie: “O voce anunta: Guvernul si banii cheltuiti. Apoi mesajul se repeta de 3 ori, dar numai cu banii sub diverse forme.” E clar, Istrate adoarme leganat de talkshow-uri politice!
*Aprilie, o luna animata*
In luna pacalelilor, venerabilul este strabatut de vibratii terifiante: “Are loc un eveniment, dupa care apare ceva care se deplaseaza cu 10 m inainte, apoi 2 m in dreapta, apoi 2 m in stinga”. Sa fie premierul Boc, in cautare de bani? Apoi: “Un cetatean dupa ce ma saluta, imi spune la ureche: Furt de Arme. Eu ii raspund : Ai dreptate!” Alooo, domnu’ Istrate, faza cu armele subtilizate de la Ciorogirla e fumata rau! Pe 17 si 18 aprilie, venerabilul noteaza: “Apare in departare, in dreapta, un obiect ca o sfera neagra. Parea ca ma aflu in Piata Victoriei din Bucuresti, la o manifestare. Unul striga in gura mare: Trag cu gloante!” Acuma, nu trebuie sa fii cine stie ce vizionar ca sa te astepti la greve si manifestatii intr-un an de criza acuta. Atita doar ca n-au fost niciun fel de gloante. Doar scutece cu cacatei si topaiala ca la chermeza.
*Adrian Nastase se uita spre stinga la… el insusi*
Fostul premier are un loc special in haluci… pardon, viziunile lui Istrate: “Vad pe un ecran capul lui Adrian Nastase din profil uitindu-se spre
stinga. Dintr-o data, apare in fata lui… din nou el. Stau fata in fata, parca ar fi el in fata unei oglinzi. Imi spun in gind: DEDUBLARE. Apoi, o voce anunta: Adrian Nastase se duce in Germania. Tot pe un ecran apare ca la Adrian Nastase, capul unui cetatean cu fata mai trecuta blond-roscata. O voce anunta: Acesta se duce la Moscova.” Domnule, ce du-te-vino in politica din capul domnului Istrate! Nici inceputul lui mai nu-l gaseste inactiv pe cutremurologul reciclat in politolog: “Il vad pe presedintele României, Traian Basescu… la o masa. Cineva se apropie de el si-l pupa.” Asta da, predictie! Istrate l-a vazut pe Base la botezul odraslei princiare! Dar “viziunile” revin imediat sub incidenta stirilor de la televizor: ”Ma aflu intr-un autobuz cu mai multe persoane apropiate. Vedem o cutie dreptunghiulara deschisa: cutia Pandorei? Vine soferul si ne spune: Ţaranii vor UN ALT GUVERN. Se poarta discutii aprinse.”
*Pasarele si prapastii*
La 4 mai a.c. Istrate vede “o cusca mare de pasari, dar plina de porumbei de culoare cenusie”. O sugestiva manifestare a subconstientului domnului Istrate! Peste doua zile: “Apare Madalin Ionescu de la Antena 1 pe iarba, apoi intr-o gradina de zarzavat cu citeva persoane”. Zarzavaturile sint, evident, “personalitati” ca Magda Ciumac, Emmy, Mariana Moculescu etc. In 21 mai, “o voce striga: Stefan cel Mare!” Sigur nu striga Vlad Ţepes? Vadind o adinca intelegere a masurilor luate de guvernul Boc, Istrate are (in 21 mai) viziunea drumului pe care il avem de parcurs: “Apare un document gravat pe o placa de marmura, ca o carte. Gravat pe ambele fete cu schimbarile convenite pentru sectorul privat si sectorul de stat cu urmarile lor. Apare si o ripa cu maluri abrupte si niste scari de piatra vechi, peste care s-a pus o plasa mare confectionata din platbanda de otel. Oamenii coboara cu greu in ripa de unde pe malul opus se vede o lumina. Apar si niste biserici…” Altfel spus, pina nu ajungem in fundul prapastiei, nu e rost sa vedem luminita de la capatul tunelului!
G.H.
