Se vede clar ca nu vrea sa-mi strice cheful, dar parca nici n-ar lasa lucrurile asa. Imi ofera totusi sansa sa scap tacind din gura, dar sint prea aprins:
– Pai daca nici eu, primul om uitat in cabina de proba, nu sint sopingar, zi-mi tu cine e!
Ma priveste amuzata, cum te uiti la un copil care spune numai prostii, doar ca nu te poti supara pe el – ce stie un copil?
– Tu nu esti sopingar, esti probator.
– …
– Sint doua chestii complet diferite.
– Adica?
– Probatorii sint aia care probeaza tot. Intra in cabina de proba cu douazeci de articole si la sfirsit cumpara o esarfa. Sint cosmarul vinzatoarelor.
– Pai daca nu le vine…
– Exact, aici e diferenta dintre sopingar si probator.
Ne aprindem tigari, simt ca urmeaza ceva important.
– Probatorul vrea neaparat ca haina sa-i vina bine. Pentru sopingarul adevarat, asta nu conteaza deloc, el gindeste: “Imi place lucrul asta, trebuie sa-l am!”. Daca intri in cabina de proba, sint sanse mari sa nu-ti vina sau pur si simplu sa nu-ti mai placa. Sopingarii adevarati stiu asta si nu probeaza niciodata nimic.
– Pai, si daca ajungi acasa si nu-ti vine?
– Ai 24 de ore sa le schimbi.
– Aha.
Fumez si meditez.
– Deci sopingar adevarat e Alina.
– Da.
(Alina are doua dulapuri de haine pe care nu le-a purtat niciodata. N-ar da din ele o hainuta nici macar unui copil sarman din Africa, ar apara dulapioarele cu pretul vietii).
– Dar, totusi, si probatorii tot sopingari sint, zic, cu o oarecare speranta.
E nemiloasa:
– Nu. Ar vrea sa fie, dar nu sint. Ei nu inteleg ca esenta sopingului e sa-ti doresti un lucru, sa ti-l doresti atit de mult incit nimic altceva sa nu mai conteze.
– Cum ar fi, daca-ti vine.
– Sper ca nu mi-am racit gura de pomana cu tine.
In sfirsit, incep sa inteleg de ce femeile au doua dulapuri de haine si niciodata ceva de imbracat. Pina acum, credeam ca hainutele se demodeaza de la mall pina acasa.
