Desi presa l-a prins in repetate rinduri plimbind ocaua (mica, mica rau!) de colo-colo, Vilcan nu se dezminte. Ba, dimpotriva, scrie pe blog ca e mindru de toate faptele sale de pin-acum: “Nu stiu ce sa zic, la un moment dat am crezut ca sinceritatea este esentiala, benefica pentru o societate mizera si bolnava. Sintem in rahat si putem ramine asa sau sa luptam sa iesim frumos din asta. Am facut multe greseli in viata, am trait periculos si nu numai. Ce am invatat din asta? Ca as repeta aceleasi «greseli», sint mindru ca am trait asa, decit sa invat sa dau din gura, am invatat ce trebuie sa scot pe gura. Luptam pentru fiecare centimetru de mindrie, de speranta, exista o rautate fantastica in societate, este atit de usor sa vorbesti, atit de usor sa iti dai cu parerea.(…) M-am saturat de atita ipocrizie si complezenta, de atitea «limbi»… altii au inventat cuvintul asta si au fost foarte inspirati”. Din textul lui Raducu decurg niste intrebari logice: Cine-i rau in societate? Omul care se mira, ca baba la uluci, sau barbatul care e in stare sa se combine cu oricite femei pentru a-si netezi drumul in cariera?
VD Negru
