Tot ce ne inconjoara este “vibratie”. Iar vibratia este gind. Si gindul se transforma in tot ce gasim apoi in lumea inconjuratoare. O planta frumoasa pe care o gasim la florarie si, pentru ca ne trezeste un profund sentiment de bucurie si placere, ne dorim s-o cumparam, apare in cimpul nostru pentru ca deja bucuria si placerea asociate acestei “intilniri” sint prezente in interiorul nostru. Prezenta florii si intilnirea cu ea nu face decit sa aduca la suprafata constientei placerea si bucuria din noi. Daca ne-am trezi intr-o stare de iritare si am observa starea aceea inca de dimineata, ne-am trezi ca vom vedea cum si alti oameni sint iritati, apoi vom atrage mai multe evenimente neplacute care ne “fac constienti” de prezenta starii de iritare in noi. S-ar putea sa trecem pe la aceeasi florarie, unde floarea cea frumoasa troneaza la vedere, dar noi sa n-o vedem, totusi! Ba, s-ar putea sa ni se agate privirile de florile cele mai urite, de preturile prea mari, de chipul ciudat si neplacut al unui om aflat tocmai atunci in florarie. Noi tindem sa observam in lumea exterioara acele obiecte care vibreaza pe lungimea de unda a gindurilor si a trairilor noastre interioare si sa le ignoram pe toate celelalte. Cind nu ne simtim bine in interior, sintem automat atrasi sa culegem din cimpul observatiei vibratiile ce se aseamana propriei noastre emisii chiar daca obiectul observat nu contine aceste vibratii. Noi vedem ce putem, nu ce este cu adevarat. Si, pe masura ce observam mai multe lucruri neplacute, nemultumitoare, urite, grave sau respingatoare, nu ne putem plinge ca lumea ar duce lipsa de aceste vibratii, asa incit ele ne pot iesi in cale oriunde si peste tot. In acest timp, lumea frumoasa si buna, lumea calitatilor, a valorilor, a bucuriei, a iubirii si a dorintelor fericite asteapta in pace, in liniste si in tacere observatorii sai. Cind omul se obisnuieste sa critice continuu, sa se plinga, sa afirme ca “nu are”, “nu poate”, “nu stie”, “ nu intelege”, ca oamenii din jur sint rai, lipsiti de calitati si viata-i plina de lipsuri, el se poate sa aiba dreptate. Se poate sa vada totul “asa cum este” si noi putem afirma despre acest om ca este “un realist” si, mai mult, ca el “are dreptate”. Dar noua ne foloseste prea mult “realismul” acesta, atita vreme cit n-am face decit sa ne orientam vibratiile (gindurile) catre ceea ce nu vrem, ce ne displace, ce respingem si catre ceea ce ne face partasi la intarirea acestor vibratii de nemultumire. In schimb, daca nu ne simtim chiar in apele noastre si daca ceva neplacut tocmai are loc prin preajma noastra, masura de protectie numarul unu pe care avem nevoie s-o luam se refera la necesitatea automata de a ne orienta gindurile catre ceea ce putem vedea si gindi diferit de ceea ce tocmai se intimpla. Cu alte cuvinte, a vedea particica plina a paharului, fie si numai daca el contine o singura picatura, inseamna un inceput al modificarii vibrationale care ne poate ajuta sa ne simtim putin mai bine. Insistenta de a gindi mai multa nemultumire, mai mult rau, mai grav, mai trist si mai confuz devine costisitoare, caci ea ne atrage prin zile, ani si, adesea, printr-o experienta indelungata de cosmar. Si asa riscam sa trecem pe linga partenerul visat (valoare/bucurie/apreciere etc.) pentru ca el nu se afla in vibratia noastra. Mintea negativa il vede urit si pe cel frumos si-l vede rau si pe cel mai bun! Si de aceea nu putem vedea sau observa decit ceea ce gindim si simtim cu toata fiinta ca exista.
National