Zilele mele in stabiliment sint numarate de domn’ doctor care a zis ca o sa ma scoata temporar de aici pentru ca e convins ca nu sint nebun si ca realitatea cuantica in care cred si pe care o promovez si in rindul nebunilor e cit se poate de reala. Si, deci, astept sa plec. Nu mi-am facut inca bagajul. Dar am timp… Intrebarea e daca il iau si pe motanul Virgil cu mine sau nu in garsoniera promisa de domn’ doctor de linga Cismigiu. Problema e ca Virgil nu a mai aparut de doua zile. La fel si Gogu de la cazane. E disparut de o saptamina. N-a dat nici un semn de viata. Nimic… Drept urmare, stabilimentul a ramas fara apa calda. Apropo de asta. Aseara merg eu la baie si in sala dusurilor doi nebuni stateau in genunchi in fata a doua galeti. Amindoi isi agitau foarte tare miinile sub apa. “Ce faceti, fratilor?” “Incalzim apa”, raspund amindoi ca unul. “Eu frec doua bucati de cremene. Fac scintei subacvatice care o sa dea apa in fiert”, zice unul. “Eu folosesc doar miinile. Focalizez o sfera de lumina alba, fierbinte, iar in maximum zece minute o sa dea in clocot si o sa pot fierbe perechea de oo pe care abia astept sa le maninc cu mustar”. “Dar tu de ce incalzesti apa?”, il intreb pe nebunu’ cu cremene. “Vreau sa ma spal pe cap. Cu apa rece, racesc”. Ramin fara cuvinte si ies din baie. Ma indrept spre salon. Un nebun linge peretii cu pasiune. “Ce faci, tata? Ai innebunit?”. “Nu, imi asigur nevoia de calciu si de bifidusesensis, ca nu ne mai dau astia iaurt de mincare si m-am obisnuit cu beneficiile pentru digestie a iaurtului”. Intru in salon. Aici mi se infatiseaza un tablou terifiant. Motanul Virgil, cocotat pe lampa, il hisiie de zor pe unu’ care sare cu un cutit spre el. Nebunu’ sare, Virgil il scuipa. Nebunul nu-l atinge, ca lampa e prea sus, Virgil se inconvoaie tot. Asa cum poate, agatat de lampa. “Ce faci bre? Iesi afara!”, strig speriat spre nebunu’ cu cutitu. “Nuuuu. Vreau sa maninc carne de miel”, striga nebunu’ cu spume la gura. “Dar Virgil e pisica”, strig eu. “Ba nu, e miel. Uite cum behaie. Ca un vultur!”, striga nebunul. Ies… Se descurca si singur, Virgil.
Pandan Bogturu
