Ne-am speriat degeaba de mineri. Hienele minjite de huila, care au anulat pe 14-15 iunie ’90 ce s-a intimplat in 16-22 decembrie 1989, au disparut. Locul bestiilor indrumate ideologic de tovarasul Iliescu a fost luat de niste mite jigarite. Ieri, la marele miting, erau vreo trei pisicute cu lampas. Pe una am intervievat-o, ca nu pot dormi noaptea de grija miscarii sindicale. Aveam la mine reportofonul, tastatura, pixuri, carioci si codul deontologic. Doar ma stiti de riguros. Pe minerul meu il chema, o sa rideti, Iliescu. L-am luat tare, ca orice profesionist care se respecta si, in consecinta, isi intimideaza interlocutorul. „Ce cauti la Bucuresti, bai, Iliescule?”. Mi-a raspuns ca „n-am nicio legatura cu manifestatia, io am venit ca sa le mamelesc pe Alina Mungiu Pippidi si Andreea Pora”. Vazind ca vorbeste murdar despre Sophia Loren si Gina Lolobrigida de România, l-am intrebat daca nu ii e rusine. Auziti ce a zis, obraznicul! „Noooo, de mult am vise erotice cu trufandalele astea doua. In pat, cred ca una face groh-groh-groh, iar cealalta mac-mac. Dar cel mai mult as vrea sa le aud icnind si soptind «asaaa, Iliescuuu, joooos, Iliescuuu, daaaa, nu te opri, joooos, Iliescuuu!»”. Dupa ce mi-am luat adio de la minerul Iliescu, trasmitindu-i ca m-a dezonorat discutia golaneasca purtata cu el, mi-am adus aminte ce am scris in acest ziar, in urma cu trei-patru ani. Stiti ce ne deosebeste de englezi? Ei au avut-o pe Lady Di, noi o avem pe Pippidi.